Ce mă fascineaza la rasişti

“De astia. Probabil este vorba despre primul pas: sensibilizarea. Urmeaza pasul al doilea: sa ne ceara bani, despagubiri, cladiri si alte alea. Romania n-a ucis! n-a ucis! n-a ucis! Cine este impotriva acestui dicton este ori idiot, ori tradator.”

Plec de la articolul acesta publicat astăzi in EvZ:

Materialul prezintă mărturia unui evreu român, scăpat din ghearele genocidului antonescian din timpul celui de-al 2-lea Război Mondial. Mult timp, chiar şi după 1989, subiectul acesta a fost tabu. Până şi la nivel oficial România a avut dificultăţi în a accepta realitatea istorică a pogroamelor. Acum, putem afirma că situaţia s-a normalizat, în linii generale, şi că se poate discuta deschis despre omuciderea colectivă din acele vremuri. Faptele sunt fapte şi mi se pare corect să fie prezentate ca atare. Nu mă preocupă în aceste rânduri filosofia istoriei, pentru că, deja, pe acest tărâm speculaţia îşi face loc cu uşurinţă. Rămânem la fapte.

Reacţiile cititorilor sunt, ca de fiecare dată, împărţite. Am ales un citat care mi s-a părut sugestiv din comentariile articolului. Însă, după cum v-aţi dat deja seama din titlu, aş dori să ne concentrăm atenţia asupra psihologiei rasistului.

Ceea ce mă frapează înainte de orice la rasist este dragostea lui de anonimat. El peferă să îşi verse frustrările de o manieră care să nu îi dezvăluie identitatea. Forumurile ziarelor online constituie un mediu ideal pentru aceasta. De aici o primă concluzie : rasistul tipic este dedublat lăuntric, în el se acumulează tensiuni pe care nu are cum să le descarce în mod sanogen, din cauza faptului că este prea slab. Exprimarea făţişă a opiniilor cere o tărie de caracter pe care rasistul nu o are. Dacă totuşi l-ai putea găsi undeva în carne şi oase, locul potrivit ar fi în gloată, în gaşcă sau orice altceva de genul acesta, pentru că gloata îi oferă atât anonimatul, cât şi fermitatea afectivă de care are nevoie.

Aspectele aceste rudimentare nu sunt vizibile doar în comportamentul rasistului, ci mai ales în gândirea lui. Între primitiv şi rasist sunt mari asemănări (S. Freud face o paralelă între primitiv şi nevrotic, deci din punctul acesta de vedere, rasismul ar putea fi considerat o nevroză) : incapacitate de abstractizare şi o logică empirică, simplistă, credulitatea, probleme în legate de modalitatea de exprimare a gândirii sub formele analică şi sintetică, incapacitatea de clasificare a noţiunilor şi conceptelor etc. Probabil că la origine se află mari deficienţe de cultură şi frustrarea existenţială. Probabil că există şi un profil sociologic al rasistului, însă, personal, nu am cunoştinţă despre acesta. Presupun că afectivitatea lui este blocată pe undeva înaintea adolescenţei, poate pe la 9 – 10 ani.

Iată încă un citat din puţurile gândirii de tip rasist, care ilustrează destul de bine aserţiunile anterioare:

“Esti un CRETIN stimabile, un CRETIN irecuperabil, NU a existat NICI un lagar "Antonescian", maresalul, a facut ceea ce era bine ptr tzara lui in acel moment si a facut exact ce trebuia, evreii pot sa urle cit vor, oamenii cu scaun la cap, evident ca NU au timp sa asculte prostiile si minciunile lorIntr-un fel ma bucura aceste articole mincinoase, sa le putem arata si tinerilor de ce minciuni - posibil de crezut de catre un om cu mintea normala - nt in stare evreii. Pe de alta parte , normal sa creasca in lume sentimentul de "antisemitism" fiindca numai daca citesti numele celor care au adus omenirea in criza actuala iti daii seama ca TOTZI sint din poporul "ales". In fond NU au fost iubiti niciodata si nicaieri , datorita caracterului lor infect, minciunile de fatza sint exemplu clar de ce ii uraste lumea :-))”

O scurtă paranteză. Am practicat sport la nivel internaţional mulţi ani. Pe vremea comunismului, datorită faptului că eram component al unei echipe militare, relaţiile noastre erau mai frecvente cu cei din lagărul comunist. Îmi amintesc şi acum cu neplăcere cum, oamenii din ţarile slavofone mai ales, strigau după noi când auzeau că suntem români: “curva Romania”. Am aflat destul de repede, era şi logic, ca în limbile acestea termenul “curva” are un sens mult mai agresiv decât în lb. Română. Mâi să fie, ne gândeam noi, ce tot strigă aştia după noi curva, că noi am trimis trupe să ajute la elibererea ţărilor lor spre sfârşitul WW2, ce or avea cu noi? Adevărul este că nici acum nu am un răspuns deplin la întrebarea respectivă, însă, după 1989, a devenit din ce în ce mai clar ce voiau să zică. Citatul de mai sus mi se pare o mostră a gândirii primitive. Să omori oameni nevinovaţi pentru a supravieţui... hm... sună mai curând ca legea junglei...

Însă, pentru a nu încheia într-un ton pesimist, iată, de pe acelaşi forum, un răspuns extrem de pertinent :

"Despre ororile comise impotriva lor, nu are sens sa mai vorbesc, am facut-o in primele trei episoade si mi-am atras nenumarate injurii pe forum.Va dati seama, daca eu, un roman nascut in Bucuresti iau apararea evreilor la 65 de ani dupa Holocaust si mi-ar lua gatul mii de oameni din cauza asta, ei bine, ce soarta as fi avut daca luam apararea unui evreu in 1944? M-ar fi impuscat in plina strada, imi dau seama de asta. Gandind lucrurile din perspectiva asta, nici nu are sens sa mai comentez situatia evreilor, mai ales femei si copii, oameni fara aparare. Numai in pielea lor sa nu fi fost...Dumnezeu sa-i ierte pe toti cei morti in acele groaznice timpuri..."

Noi toti am tras

Plec de la citatul acesta dintr-un comentariu la un articol pe Evz:

Noi toti am tras. Noi, cei care suntem sictiriti de toti cocalarii, nesimtitii, jegosii, smecherii de care nu mai ai loc pe trada, in metrou, autobuze, in trafic, in scara blocului. Cand politia, procuratura, judecatoria nu-si fac datoria, nu-i amendeaza [Citeste] si nu-i inchid pe toti cei certati cu bunul simt si cu legea, nu ramane decat sa ne facem singuri dreptate. La fel prin comune stapanite de tigani, romanii se razbuna cand ajung la capatul rabdarii, la fel si cu domnul politist din Galati. Sper ca va scapa, tara are nevoie de oameni ca el, care iau atitudine.Si atata timp cat nevasta lui Adrian Paunescu sau Ana Maria Strauss omoara oameni nevinovati si scapa nepedepsite, ar fi chiar culmea nesimtirii ca politistul sa fie inchis.

Daca aveţi timp, citiţi mai multe comentarii de acolo, vă garantez că merită. Pentru cei care nu au timp să citească, redau pe scurt filmul evenimentelor, aşa cum au fost prezentate prin presă. Un individ oarecare asculta muzică la volum foarte mare în maşina sa, ziua, în localitatea x. Un poliţist, care locuia în apropiere, deranjat de situaţie, merge să îl atenţioneze pe respectivul. Predictibil, se ajunge la ceartă. Poliţistul, în afara orelor de serviciu, părăseşte locul unde a avut loc disputa şi revine după circa 10 minute cu un pistol. De aici, lucrurile se precipită: din motive pe care doar el le ştie, poliţistul bagă 4 plumbi în burta preopinentului său, care iese din maşină şi încearcă să scape, luând-o la fugă. Justiţiarul nu e mulţumit doar cu atât, ci goleşte încărcătorul armei în capul şi toracele victimei de celelalte 2 gloanţe rămase. La scurt timp după incident, victima decedează în spital.

Incidentul nu mi-ar fi atras atenţia, deşi este primul caz de care aud, în mulţi ani, în care un "om al legii" execută un potential delincvent în stradă, ziua în amiaza mare, în văzul lumii, dacă nu aş fi întâlnit reacţia aprobatoare a majorităţii românilor. Această aprobare mi-a adus aminte de mineriade şi de populaţia care îi aplauda pe criminali.

Însă această identificare colectivă cu călăul, îmi reaminteşte de ceea ce aş numi "arhetipul nedreptăţii proclamate şi asumate de vulg în virtutea unor considerente personale", în desconsiderare totală faţă de valorile umane: dreptul la viaţă, dreptate, adevăr etc., aşa cum s-a manifestat cu circa 2.000 de ani în urmă, când o mulţime dezlănţuită striga: "Răstigneşte-L!". La fel şi atunci, oamenii şi-au asumat vina călăului: "Sângele Lui să vină asupra noastră şi asupra copiilor noştri". Şi a venit...

Da stimaţi conaţionali, voi aţi tras, şi voi o veţi trage. Sângele omului respectiv (căruia nu i-am văzut nici măcar o poză, nu-l cunosc), vinovat sau nu, habar n'am, rămâne peste toţi cei care vă identificaţi cu călăul, pentru ca a fost vărsat în mod criminal. Poate el este un fel de Barabas, cel care trebuia să moară, dar - dacă ar fi fost astfel - ar fi trebuit să moară după lege, nu ucis.

Aşa cum Domnul este răstignit simbolic de nelegiurile noastre, tot astfel - cum voi înşivă o spuneţi - aţi apăsat pe trăgaci. Voi aţi tras!

Stresul, prieten sau inamic?

În general, stresul este definit drept o stare neplacută, anormală, produsă organismului de un factor sau ansamblu de factori (definiţiile din dicţionare sunt tare inacurate, dar merită să aruncaţi o privire; nici wikipedia nu pare a sta foarte bine la capitolul acesta, însă informaţia este mai extensivă acolo). În ziua de azi, mai tot omu' se plânge că este stresat, mai ales că totul (stresul punctiform) se adaugă pe un fond de stres difuz, un soi de stres al vremurilor. Ce este adevărat şi ce este mit urban în toată povestea stresului?

Hans Selye a fost cel care a consacrat termenul "stres" în sensul în care îl utilizăm azi. Medic într-un spital din Praga în perioada interbelică, el a plecat de la observaţia că pacienţii din spital erau posomorâţi, acţionând ca după un pattern comun în activităţile de rutină comportamentală (mers, vorbit etc.); întrebarea pe care şi-a pus-o a fost: oare aceşti oameni sunt deprimaţi din cauză că sunt bolnavi sau sunt bolnavi ca o consecinţă a depresiei? (ulterior psihosomatica vine cu răspunsuri mai argumentate la această întrebare). Mai târziu, Selye ajunge să postuleze două tipuri de stres: eustresul, stres pozitiv, şi distres, stres negativ, ambele cu efecte fiziologice aproape identice. De aici, două concepte esenţiale pe care le dezvoltă: (1) energia profundă de adaptare, ca un rezervor energetic limitat genetic, a cărei epuizare echivalează cu pierderea homeostaziei şi încetarea vieţii şi (2) sindromul general de adaptare, care evidenţiază etapele de răspuns la stres ale organismului, finalizate cu epuizarea rezervelor de adaptare.

Distresul este totusi mai nociv pe termen lung pentru că organismul intră în acea stare de adaptare numită "luptă sau fugi", situaţie în care lobii frontali ai creierului sunt inactivi, răspunsurile de adaptare fiind preponderent reacţii reflexe, nu elaborări bazate pe cogniţie. Cei care conduceţi autovehicule în Bucureşti, veţi înţelege mai bine ce vreau să spun, privind la comportamentul şoferilor în trafic (probabil că nişte maimuţele dresate, ar avea cam acelaşi tip de comportament, dar acesta este un alt fel de discurs).

Stresul pozitiv poate avea efect diferit, însă pentru ca lobii frontali să funcţioneze optim este nevoie de serotonină şi echilibru lăuntric. Activităţile spirituale, de exemplu rugăciunea, sunt remedii extrem de eficiente în faţa stresului, mai ales faţă de daunele pe termen lung pe care acesta le poate produce.

Concluzia este că nu avem nicio concluzie: stresul poate fi atât prieten cât şi duşman, contează modul în care ştim să valorizăm experienţele de viaţă. Însă nu uitaţi, distresul poate deveni un inamic teribil, dacă este scapat de sub control.

Cum sa omori aproape legal in Romania

Să încep prin a vă prezenta "reţeta" (pe care românii, de altfel, o cunosc bine, majoritatea din postura de vânat): îţi iei un 'jeepan' sau limuzină şi pleci la vânătoare în oraş. Ca să ai şanse maxime de "reuşită", îi ocheşti pe trecerile de pietoni, cu viteză cât mai mare, ca să nu aibă timp să te observe.

Cu oarece timp în urmă, un titlu din presă mi-a atras atenţia: o tânără din Republica Moldova a fost accidentată mortal pe trecerea de pietoni, pe Şoseaua Kiseleff din capitală, în mijlocul zilei. De ce îmi aduc aminte? Pentru că s-a scris atunci că a fost lasată să moară ca un câine (e doar o expresie, că mulţi îşi îngrijesc câinii şi au grijă ca aceştia să nu sufere când mor), deşi la faţa locului se afla şi poliţie, şi oameni etc. Cazul părea clar: o femeie la volanul unui autoturism, circulând cu circa dublul vitezei legale, a lovit-o pe tânără şi a proiectat-o prin aer cu capul de bodura scuarului care desparte sensurile de mers. În ochii oricărui judecător de pe lumea asta, nu existau circumstanţe atenuante.

Ce să vezi, însă. În presa de azi dau de articolul acesta. Departe de mine să fiu adeptul pedepselor radicale, mai ales în situaţiile în care răul nu se mai poate îndrepta, însă cred că trebuie să existe un minimum echilibru şi în sentinţă să se ţină cont şi de lege.

Toată media din Ro a vuit de indignare când cetăţeni străini au accidentat mortal români. Pe fata asta omorâtă fără să fi avut absolut nicio vină (poate în afara celei de a fi trecut graniţa României... devenită un fel de Absurdistan...) cine o apără?

Sigur, probabil că procuratura va declara recurs, şi în loc de 2 ani cu suspendare vinovatul va primi 3 ani cu suspendare, asta nu schimbă nimic. Iubiţii mei prieteni: vă rog să îmi spuneţi, gândesc eu greşit în cazul acesta sau este ceva în neregulă cu justiţia din România? Spuneşi-mi că sunt nebun şi că exagerez şi vă voi crede, mă voi linişti cu astfel articole, nu voi mai fi preocupat de vieţile altora.

Ah, să nu uit: pentru a beneficia de blândeţea justiţiei, trebuie să faci parte din grupa vânătorilor. Dacă nu, riscul e însutit. Puşcăriile din Ro sunt pline de găinari, care au luat ani grei de temniţă pentru furtul de găini, a vreunui ţaruş sau a altor nimicuri.

Opiniile şi credinţele 2

Amicii mei evoluţionişti se supără dacă le spun că la baza concepţiilor lor stă, de fapt, tot credinţa. Ei nu fac distincţia între erorile logice şi credinţa raţională. Credinţele gen "vârcolacii mănâncă luna" au la bază lipsa de informaţie cuplată cu o interpretare greşită a datelor disponibile. În general numim o asemenea concepţie o credinţă iraţională. Credinţa raţională este un sistem logic care include anumite premise nedovedite, care devin axiome sau dogme. Din acest punct de vedere (epistemologic să-i zicem), evoluţionismul şi creştinismul nu prezintă nicio deosebire. Repet, evoluţioniştii fanatici sunt scandalizaţi de această aserţiune: pur şi simplu ei nu realizează că sunt adepţii unui fundamentalism ştiinţific bazat pe erori logice. Darwinistul semi-doct va începe să-ţi înşire tot felul de basme despre Big Bang, aminoacizi şi genetică, făcând din toate o ciorbă din care nu pricepe prea multe.

Desigur, la polul opus, vei găsi fundamentalistul creştin, care va face o ciorbă similară din versete biblice şi basme populare. Asta înseamnă că desfiinţează extremiştii adevărul? Nicidecum! Adevărul va rănâne neschimbat, în pofida necunoaşterii lui. Tabla înmulţirii nu se va schimba, chiar dacă noi nu am cunoaşte-o. De ce "tabla înmulţirii a realităţii" a ajuns să fie strâmbă în mintea multor oameni? La întrebarea aceasta e greu de răspuns...

Realitatea este independentă şi adesea diferită de ideile din mintea noastră. Prin cunoaştere, în minte ajunge să se formeze o hartă care reprezintă mai mult sau mai puţin fidel realitatea. Această hartă nu este teritoriu (a se citi realitatea), ci doar reprezentarea lui. Dacă întâlniţi oameni rătăciţi, nu vă miraţi prea tare: lor anumite condiţii le-au favorizat scrierea unor hărţi distorsionate în minte.

Când harta aceasta ajunge să fie bine "tipărită", individul va lupta - uneori chiar şi până la moarte - pentru a îi păstra integritatea. Încercaţi să convingeţi un terorist musulman că după martiriu nu îl aşteaptă 70 de fecrioare în rai, şi veţi avea o mare problemă (tocmai pentru că cineva a avut grijă ănainte să îi pună în cap o "hartă" pe care apar şi cele 70 de fecioare...).

Cum putem lupta împotriva erorii şi a "erorilor de paradigmă"? Hm... greu de găsit soluţia optimă...

Opiniile şi credinţele

Povestea asta cu diferenţa dintre adevărul veritabil şi opinie există demult în conştiinţa europenilor. Suficient să v-o reamintesc din metafizica lui Platon, aşa cum o expune el în 'parabola peşterii'. Nu ştiu dacă Platon chiar a crezut ad literam în existenţa ontologică a ideilor sau, mai curand - ca şi mine - s-a referit la aceasta ca la o perfecţiune conceptuală, virtuală. Cert este că am preluat la nivel colectiv această concepţie, conform căreia doar cunoaşterea lumii ideale constituie adevăr, restul fiind doar părere (nu insist cu exemple).

Aceasta fiind moştenirea, nu mă miră că primii sociologi au acordat o importanţă deosebită studiului opiniilor şi credinţelor. Probabil că mulţi aţi citit lucrarea lui Gustave Le Bon cu acelaşi titlu ca această postare. Nu la ea am dorit să mă refer, dar m-am simţit dator să o menţionez, ca pe o piatră de hotar în sociologie. Probabil că fondatorii ştiinţelor sociale moderne au dorit - printre altele - să lovească direct în paradigma eclesiastică a vremii lor, chiar dacă nu toţi o afirmă explicit (alţii au fost mai preocupaţi să desfiinţeze biserica şi să o decredibilizeze total, dar asta este o altă poveste). Ei se află pe linia gândirii cu filosofia greacă, reînnodată de Renaştere şi "epoca luminilor", iar entuziasmul lor este vădit. Curentul umanist nu se lovise încă de cele două războaie mondiale, aşa că îi putem înţelege parţial pe exaltaţii de atunci, pe cei care glorificau raţiunea umană.

De fapt, introducerea de mai sus a fost doar pretextul de a introduce în discuţie problema pe care aş vrea să o discutăm: cum anume ajungem să cunoaştem, cum putem avea certitudinea că ideile, concepţiile, credinţele noastre sunt bazate pe realitate? Nu aspectele teoretice le pun în discuţie, ci cele practice, care adesea au un rol major în privinţa deciziilor cruciale din vieţile noastre. Permiteţi-mi să dau un exemplu: criza economică actuală a lovit mulţi oameni oneşti care, muncind zeci de ani, şi-au încredinţat veniturile pe mâinile (era să zic pe minţile... dar cred că tot cu mâinile şi-au îndesat banii deponenţilor în buzunare şi conturi personale, chiar dacă au bătut cu ele în tastaturile unor computere) unor entităţi care nu le-au mai returnat, şi nici nu o vor face vreodată, banii investiţi. Deci, omul a muncit toată viaţa, a facut economii cu anumite sacrificii, cu gândul la ziua când se va bucura de rodul muncii lui. El chiar a crezut că anumite instituţii nu doar că îi vor păstra banii, ci şi că îi vor returna înmulţiţi. Bine, dar această credinţă stă la baza economiei actuale: pe acest principiu funcţionează instituţii importante, precum băncile, ce să faci cu banii, să îi ţii la saltea? LOL

Prin urmare, a existat o "tradiţie" puternică, instituţionalizată, care i-a îndemnat să bage banii pe oriunde se pot înmulţi mai bine (asta îmi aduce aminte de Pinocchio, când vulpea a vrut să îi fure banii şi l-a pus să îi cultive pe câmp...), iar de partea cealaltă, recomandarea expresă de a nu strânge averi mari în această lume, deoarece rolul banilor este să circule şi să producă bunăstare întregii societăţi (nu Marx a zis asta, vă las să ghiciţi cine...). De fapt, dacă aveţi curiozitatea, căutaţi pe web ce a spus A. Toffler că reprezintă valoare în "valul al 4-lea" şi veţi afla că au mai spus-o şi alţii...

Este viaţa o loterie, care ţine de norocul să îţi iasă varianta câştigătoare? Vom discuta în continuare despre aceasta.

Limbajul şi persuasiunea 2

Cei mai mulţi dintre noi ne mulţumim ca o entitate oarecare să ne "ajusteze" mesajul, astfel încât să ne ni se umple taviţa de cerşetori cât mai mult şi repede. Putem fi chiar noi cei care să găsim o strategie mai bună, un mesaj mai eficient, un loc de cerşit mai bine plasat, iar dacă la sfârşitul zilei de cerşit randamentul a crescut, suntem mulţumiţi.

Înainte de distrugerea Templului din Ierusalim din anul 70 AD, doi apostoli au fost interpelaţi de un cerşetor, bolnav cronic (olog din naştere), care îi implora din priviri să îi dea şi lui măcar un banuţ. Spre deosebire de ziaristul care i-a îmbunătăţit orbului metoda de cerşit, cei doi au o reacţie cu totul diferită: pur şi simplu îi oferă soluţia vindecării.

A Man Healed By Peter And John

View more OpenOffice presentations from David Walters.

Chiar dacă puterea vindecării nu este la noi, câţi ne gândim (ca să nu mai zic rugăm) pentru o soluţie radicală atunci când avem vreo problemă? Orbirea spirituală este un mare handicap, chiar dacă nu este recunoscut ca atare de nicio autoritate medicală. În loc de un mesaj de cerşit mai bun, eu vă propun să căutaţi soluţia veritabilă: vederea spirituală.

Limbajul şi persuasiunea

Îmi este destul de greu să aduc argumentul suprem în problematica relaţiei dintre atitudinea noastră în faţa vieţii şi limbaj. Apoi, ar fi şi prea mult de scris LOL, iar vi v-aţi plictisi de atâta citit. S. Covey a formulat ideea la modul: "felul în care vezi problema este problema" şi "a vedea este egal cu a fi". Pare greu de crezut că persuasiunea are la bază cea mai banală acţiune în comunicare, şi anume afirmaţia, iar că pentru a convinge pe cineva de un lucru, primul pas este să îl afirmi.

Dar cred că cel mai bine veţi înţelege ce am vrut să spun, urmărind slideshowul următor. În pofida condiţiei nefericite a cerşetorului, exemplul mi s-a părut relevant. Poate şi noi suntem orbi spiritual şi avem nevoie ca cineva mai inţelept decât noi să ne ajusteze mesajul de ajutor:

Orbul Si Ziaristul

View more OpenOffice presentations from Alexandru S.

Depresia şi pesimismul 2

Ce este mai periculos: o bombă sau o idee fixă? Acum, depinde. Majoritatea veţi răspunde că bomba, din cauză că omoară oameni. Însă şi ideile omoară omoară oameni, nu la fel de direct, ba chiar aş putea spune că mai mulţi. E.g., câteva idei adânc intrate în mintea lui Hitler, au provocat nenumărate victime. O bombă o dezamorsezi, însă cum scoţi o idee fixă din mintea cuiva? Probabil că nicicum. Şansele de reuşită sunt foarte mici. Speranţe mai mari sunt în cazul bombei.

Iată că începem să realizăm cum o idee insignifiantă, are potenţialul, în funcţie de împrejurări, să se transforme într-o bombă. De exemplu, dacă Hitler ar fi fost un simplu soldat în război, ar fi anihilat câţiva inamici şi eventual decorat pentru asta. Dar din postura de Cancelar al unei forţe precum Germania, ideile sale au devenit letale la scară mondială. Puţini conştientizăm că răul pe care îl producem este la scară mică din simplul motiv că nu dispunem de o sferă de influenţă mai mare. Până nu demult, dacă Vodă dormea rău sau dacă i se năzărea, punea mâna pe sabie si tăia câteva căpăţâni, doar pentru că aşa avea el chef. Mulţi se rezmă să îşi chinuie familiile, să îşi bată nevestele etc. doar pentru că asta e aria lor de stăpânire LOL.

Acum am ajuns la ideea centrală a diadei depresie - pesimism: depresia o tratezi cu medicamente, însă pesimismul nu, tocmai din cauza faptului că acesta se hrăneşte din ideile ciudate pe care le putem avea în minte.

Antidotul şi opusul pesimismului nu este optimismul, ci credinţa. Între credinţă şi optimism, există o relaţie asemănătoare celei dintre depresie şi pesimism. Aveţi sau aţi avut în anturajul vostru persoane cărora atunci când încerci să le îmărtăşeşti o speranţă, un plan bun care ţi-a venit în minte, să ţi-a reteze din prima cu: "nu merge măi asta, n-ai nicio şansă, te asigur eu"? Dacă nu cunoaşteţi asemenea persoane, sunteţi fericiţi şi probabil deja aveţi o mentalitate sănătoasă, care îi ţine pe pesimiştii cronici la distanţă.

Music Video Code by Video music section video promo

Depresia şi pesimismul

O prietenă de familie mi-a spus azi la telefon că o maşină i-a lovit câinele - sărmanul (îl ştiu pe Bayard, un caniche extrem de vesel), are fractură de bazin şi încă nu se ştie cum va ieşi după acest accident. Doamna respectivă era foarte tristă din această pricină, lucru de înţeles. Nu mi-ar fi atras atât de mult atenţia acest incident, dacă nu aş fi cunoscut câte ceva din problemele pe care le-a avut în viaţă această femeie. Cu câţiva ani în urmă, i-a murit singurul băiat la vârsta de 6 ani într-un accident ecvestru (în timpul unui antrenament de echitaţie), accident destul de inexplicabil, dat fiind că instructorul se afla pe cal împreună cu fiul ei. Nu este greu de imaginat prin ce depresie a trecut sărmana. Acum, îmi dau seama că moartea lui Bayard i-ar reactiva simţământul disperării şi al neputinţei pe care l-a avut la moartea fiului.

Suntem obişnuiţi să îi considerăm pe cei care trec printr-o depresie un fel de nebuni, poate nu atât de incurabili ca pe cei atinşi de alte boli psihice. Privim la ei cu un fel de infailibilitate, ca şi cum noi am fi imuni pe veci în faţa unor astfel de probleme. Cu câţiva ani în urmă, în timp ce aşteptam la aeroport avionul în care se aflau cele mai dragi persoane din lume, la un moment dat am avut un fel de revelaţie: dacă s-ar intâmpla ceva cu acest avion (cum nu o dată s-a intâmplat cu alte curse aeriene în istoria aviaţiei), cred că nu aş rezista de durere, ceva m-ar sfâşia şi aş ajunge direct la balamuc. Din fericire totul a decurs bine, slavă Domnului, iar eu mă aflu în libertate LOL. Însă, de atunci obişnuiesc să îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că nu mi-a dat în viaţă a mai multă durere decât aş fi putut suporta şi îl rog să mă ferească şi în viitor.

Cu ceva ani în urmă, deşi nu aveam licenţă în psihologie am fost admis la nişte cursuri universitare de vară pe tema psihoterapiei. Am învăţat multe lucruri pe care mai târziu le-am aprofundat cu pasiune. Ce vreau să spun este că teoriile cu privire la cauzele care pot face ca un individ să devină "disfuncţional" mi se păreau că oferă soluţii garantate la orice problemă sufletească. Este interesant că, după ce am trecut prin propriul "cuptor de foc" al suferinţei, am ajuns să gândesc mult diferit.

Ca unul care mulţi ani am privit lumea aceasta aproape exclisiv prin prisma paradigmelor freudiste şi jungiene, dar "vindecat" de ele LOL, aş dori să vă împărtăşesc câteva concluzii la care am ajuns, un fel de sumă a teoriei cu experienţa. Poate vă voi aduce în atenţie câteva aspecte din viaţa lui Freud mai puţin cunoscute, de fapt nu atât din viaţa lui, pentru că a fost un om destul de echilibrat mental, cât legate de istoricul impunerii psihanalizei ca şcoală majoră în psihologie

10 intrebari

Pentru azi, ca să nu vă plictisiţi, un slide show care să ne pună pe gânduri:

10 Intrebari 1

View more OpenOffice presentations from olicelea.

Să (nu) faci ce zice popa?

Sper că voi găsi înţelegere din partea voastră pentru postarea acestui link (dacă sunteţi persoane mai sensibile, nu daţi click :D ). Vreau să ştiţi că folosesc programe care imi permit monitorizarea eficientă a siturilor WEB, îndeosebi a celor de ştiri, astfel că parcurg aproape zilnic titlurile importante. Mi-a atras atenţia articolul acesta pentru că arată nivelul de înapoiere spirituală din unele zone. Nu vizez un grup religios sau religie anume, pentru că situaţii de genul acesta pot fi întâlnite peste tot în lume.

Am vorbit anterior puţin despre manipulare şi nu vreau să trec peste subiect fără a sublinia încă o dată că, adesea, oamenii de rând sunt victime sigure ale celor care deţin instrumentele puterii. Aproape orice domeniu a ajuns să fie condus de personaje care au ca scop să scoată ceva de pe spinarea semenilor.

Nu ar fi o mare problemă, dacă acestea ar fi cazuri izolate. Din nefericire, în vremurile pe care le trăim, fiecare atacă pe cineva, fie individual, fie la nivel de instituţie, ţara, rasă, ideologie etc.

Rezumatul predicii postate în acest video clip se adresează nu doar celor care mai au idealuri, ci celor ale căror idealuri sunt vii şi întemeiate pe adevăr. Aceste adevăr nu este deloc popular azi, pentru că nu preamăreşte valorile lumii trecătoare, nici nu ne gâdilă egoul. Dacă sunteţi atei, nu vă grăbiţi să aruncaţi cu piatra în ceea ce nu înţelegeţi. Dacă sunteţi creştini, nu vă bucuraţi la gândul că ceilalţi vor arde, ci gandiţiv-vă mai curând cum aţi putea să le comunicaţi adevărul astfel încât să îl accepte.

Să facem ce spune popa? Probabil că depinde LOL însă cel mai sigur e să verificăm cu Scripturile dacă ce spune el este bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu.

Manipularea

Putem fi manipulaţi? Bineînţeles că nu - doar ceilalţi pot fi LOL. Este cu adevărat important dacă suntem manipulaţi sau nu? Acum, răspunsul depinde de fiecare... Pentru mine să zic că ar fi... Totuşi, unde se termină convingerea raţională sub influenţa celorlalţi şi unde incepe manipularea? "Gândim gândurile noastre" sau pe cele pe care alţii ne programează să o facem fără a ne da seama?

Partea frumoasă a manipulării este că individul acţionează cu convingerea că el stă la baza propriilor acţiuni şi decizii, când - de fapt - el este doar o marionetă în mâna altor entităţi. Sună destul de infricoşător, nu-i aşa? Nu, nu am văzut prea multe filme pe tema asta LOL, poate doar am citit destul de mult, asta e adevărat. Există multă literatură pe marginea acestui subiect, unele lucrări purtând chiar titlul pretenţios de "tratat de manipulare".

Orice firmă ar dori să vă inducă dorinţa de a le cumpăra produsele. Dar nu numai firmele, ci şi politicienii. Fiţi convinşi că şi cei din familia dvs. ar vrea de multe ori să vă determine să faceţi ce ar vrea ei, fără a-şi bate prea mult capul să vă convingă. De aici, uşurinţa cu care manipularea ne seduce atunci când vine vorba de alţii.

Miza este mare: clienţi fidelazaţi, alegători convinşi, roboţei în familie, cam asta ar aştepta ceilalţi de la dvs. În sociologie se vorbeşte despre AIDA, adică drumul de la dezinteres la achiziţia unui produs/ serviciu: A = atenţie, I = interes, D = dorinţa, A = achiziţie. Observaţi că aproape întreaga strategie se invârte în jurul dorinţei - odată ce o ideea a fost "amorsată" în mintea noastră, comportamentul de achiziţie este garantat.

Nu uitaţi: am fost programaţi de alţii ceea ce trebuie să facem. Unii mai bine, alţii mai puţin bine. Dacă aveţi curaj, analizaţi-vă aceste metaprograme psihologice şi, dacă este cazul, rescrieţi-le.

Social media si spamul legal

De câtva timp lucrez la un site bazat pe conţinut media, cu capabilităţi "social media". Normal că am început prin a-l promova mai intâi în rândul prietenilor. Reacţia lor generală - înainte de a vedea despre ce e vorba - a fost ceva de genul: avem facebook, ce ne mai plictiseşti şi tu cu ăsta :D În princpiu sunt de acord cu reacţia lor; în fond, dacă există mercedes, ce mai căutaţi şi voi cu dacia voastră pe aici LOL.

Sunt însă câteva aspecte extrem de importante pe care utilizatorii reţelelor de socializare nu le cunosc. Informaţiile pe care le prezint în continuare nu constituie o critică la adresa giganţilor. Sunt multe beneficii pe care le-au adus acestea pe WEB. Însă ar trebui să ştiti că:
- în momentul în care v-aţi înscris într-o asemenea reţea cu usernameul şi parola de email, aţi pierdut confidenţialiteatea tuturor datelor din contul de email;
- orice informaţie (conturi din alte servicii web) conţinuta în contul respectiv este o ţintă potenţială a unor răuvoitori (cunosc cazuri în care au fost iniţiate atacuri pe toate conturile web pe care le aveau persoanele atacate);
- programul respectiv v-a copiat toate adresele din address book şi de multe ori a trimis mesaje repetate chiar şi celor care nu aţi fi dorit;
- imaginile uploadate pe serverul lor vor rămâne acolo, chiar dacă voi nu mai aveţi acces la ele (le-aţi "şters");
- activitatea voastră pe net poate fi monitorizată cu uşurinţă.

Nu vreau să spun că ar trebui să reununţaţi la aceste servicii, ci: "să socializaţi bine!"

Dumnezeu pentru o zi

Vă amintiţi de filmul lui Jim Carrey, "Dumnezeu pentru o zi", în care scenaristul imaginează situaţia ipotetică în care s-ar afla un om în postura de Dumnezeu. Într-una din secvenţe, Jim este pus în situaţia de a răspunde celor care se rugau să câştige la loto (pentru jakcpot, premiul cel mare, evident!), şi pentru că personajul dorea să fie un Dumnezeu bun, pentru a economisi timp, dă "yes to all" din panoul de comandă, adică un raspuns favorabil tuturor rugăciunilor.

Problema apare în ziua următoare, când numeroşii câştigători la loto îşi văd bucuria transformată în tristeţe, din cauza faptului că de data aceasta câştigaseră prea mulţi, astfel încât nici măcar banii pe care îi investiseră nu şi-i recuperează. Impozitele şi comisionul loteriei au luat "grosul" potului. Tristeţea lor se transformă în mânie la adresa lui Dumnezeu, în pofida faptului că El răspunsese favorabil cererilor lor. Este greu să fii Dumnezeu, nu-i aşa?

Probabil că cei despre care se vorbeşte în articolul acesta nu au văzut filmul menţionat mai sus. Ce să faci când mulţimi vin cu biletele loto să fie sfinţite la aceeaşi biserică? Pe cine va alege Cel de Sus? Să dai o şpagă la preot, să te treacă primul pe listă? LOL Păi lângă tine se roagă unul cel puţin la fel de amărât ca tine... Dar i-auzi, asta promite că va face multă binefacere şi va construi chiar şi o biserică dacă va câştiga.... Oops, se pare că are un avantaj. Ce ai putea promite în plus?...

Ah, uitasem, dedicaţia pentru azi:

Music Video Code by Video music section video promo

Ingineria socială

Pentru o definiţie oarecare a sintagmei (datorită faptului că e dificil de definit cu exactitate), daţi click AICI pentru a accesa Wikipedia. Subiectul ar permite o incursiune în ştiinţa manipulării, însă scopul rândurilor de faţă este să vă conştientizeze faţă de anumite ameninţări de pe internet de care poate nu sunteţi pe deplin conştienţi.

Ca să aveţi o mostră slăbuţă despre strategiile unor diverse entităţi care bântuie în mediul virtual, luaţi-vă timp şi citiţi subiectul pe acest link (click aici). Vă asigur că merită efortul. Ţineţi cont de faptul că aceştia sunt băieţii buni, aşa-numiţii "white-hats", astfel veţi putea să vă imaginaţi cam ce pot gândi persoanele rău intenţionate.

Masa bogatilor si principiile

Am urmărit acum pe France 2 Ceremonia Aniversării Debarcării din Normandia din WW2, o veritabilă "masă a bogaţilor", nu doar a învingătorilor. M-am întrebat: de ce nu stă şi România la această masă? Doar pentru că e o ţară prea mică? În fond, sânge românesc a curs şi pe frontul de Răsărit şi pe cel din Vest, după 23 august '44. Antecesorii noştri au murit în acest război, câţi vă mai amintiţi acest lucru sau pe câţi vă mai interesează? Or poate vieţilor lor erau mai puţin preţioase decât ale noastre? Pentru ce au murit ei? Ca să bem noi cola şi să mergem la mall?

O să îmi spuneţi, poate, că a fost bine în cele din urmă: am dat Moldova şi am luat Transilvania, ne-am învârtit un pic în hora nebunească a războiului - când de-o parte, când de cealaltă -, iar în cele din urmă "ne-am scos". Ce dacă ne-am pierdut respectul ambelor tabere, noi ne vedem de treabă, nu-i aşa?

Unii zic că istoria este scrisă de învingători, pentru că ei au rezistat şi au biruit; alţii spun că aceasta e scrisă de învinşi, pentru că ei au luptat până la moarte, iar cei care au plecat capul au supravieţuit.

Nu vă pot eu răspune la aceste întrebări, însă am altele pentru voi: merită să te faci frate cu ăla cu coarne până treci puntea? Oare mai scapi de el după aceea? Vieţile noastre ar trebui să fie conduse de principii sau de interesul de moment?

mai avem idealuri?

Problema pe care o ridică acest om sincer al lui Dumnezeu se poate aplica indiferent de religie; nu contează dacă eşti musulman sau creştin, întrebarea rămâne: trăieşti conform crezului tău? Îţi urmezi idealurile? Sau poate nu mai ai LOL , glumeam, pentru că ar fi grav...

Mi-a plăcut încheierea, când oamenii aplaudau, el îi intreabă: de ce aplaudaţi, despre voi era vorba...

Nu uitaţi, prieteni, despre noi este vorba...



Am primit pe mail materialul. Mi s-a spus că ar fi de pe YouTube, aşa ca ataşez precizarea asta ptr copyright.

eutanasia şi prostituţia

Mult tam-tam perioada asta pe tema legalizării eutanasiei, probabil şi în contextul proximităţii alegerilor pentru PE. Deocamdată, trăiesc într-o ţară în care eutanasia este legalizată. Oamenii de aici s-au obişnuit cu asta şi consideră că e ceva normal să te omoare doctoru' când nu mai poţi. Eu nu m-am obişunit cu ideea, pe baza câtorva considerente simple:

1. Medicii nu ar trebuie să fie asociaţi cu eutanasia. Poate omu' la un moment dat îl va suspecta că în loc să îi administreze tratamentul corect, îi va face injecţia letală LOL.
2. De la eugenie [cf. DEX: "Teorie care preconizează ameliorarea populaţiilor umane prin măsuri genetice (alegerea părinţilor, sterilizarea, interzicerea procreării etc.), folosită de rasişti şi fascişti"], am ajuns la eutanasie. Pe cine eutanasiem deocamdată? Pe bătrâni şi bolnavi în primul rând. Cine ne garantează că pe viitor aria "de acoperire" nu se va extinde pe criterii etnice si rasiale? Vă spun eu cine: nimeni!
3. Argumentele morale şi religioase pledează împotriva eutanasiei mult prea clar pentru a le mai înşira şi eu aici.

Oricum, în Ro se practică eutanasia "la ochi", după cum i se năzare medicului sau familiei, deşi eutanasia nu e legalizată.

Da, ca şi prostituţia, eutanasia e un dat al societăţii actuale. S-o legalizăm ar însemna să legalizăm omuciderea, alegere cu care nu pot fi de acord. Atât una cât şi cealaltă probabil că vor coexista paşnic în mintea omului de rând, atâta vreme cât nu vor fi recunoscute ca fiind fapte legale (după aceea, dac'ar fi, nu ştiu ce ar urma...).

Ştiu că unii v-ar ura: "să muriţi bine", însă eu vă doresc o viaţă fericită şi plină de prosperitate!

21.12.2012

Am citit mult pe tema asta în ultima vreme. Pe forumul nostru au fost destule discuţii pe marginea acestei date. În general, sunt cel puţin 3 puncte de vedere distincte cu privire la evenimentele care vor avea loc atunci:

1. Teoria mistică: aceasta se bazează pe Calendarul Maya şi consideră că solsiţiul de iarnă din 2012 va coincide cu travesarea ecuatorului galactic de către planeta noastră, coroborat cu schimbarea polilor magnetici solari şi interpunerea soarelui între centrul galaxiei si pamânt (un fel de eclipsă a centrului energetic al Galaxiei);

2. Teoria ştiinţifică: conform acesteia, Pamântul urmează să traverseze o zonă de turbulenţe energetice galactice, ceea ce poate determina aprinderea planetei Jupiter şi o activitate solară ieşită din comunk mai ales ca în 2012 urmează schimbarea ciclică a polilor magnetici solari (eveniment care provoacă explozii solare intense);

3. Teoria mistico-ştiinţifică (nu ştiu cum s-o numesc altfel): pare a fi ultima lansată pe eşichierul speculaţiilor legate de anul 2012. Elementul nou pe care îl aduce în discuţie este că o planetă necunoscută până recent, dar ştiută de astrologii/ astronomii mayaşi, Nabiru (sau cam aşa ceva), care se roteşte retrograd sub un unghi diferit de planul de rotaţie al celorlalte planete ale sistemului solar, va lovi Terra în 2012.

Gasiţi aici: http://landsinromania.com/phorum/viewtopic.php?f=4&t=122 ceva despre unele teorii iar altele

aici: http://landsinromania.com/phorum/viewtopic.php?f=8&t=21

teoria bunastarii materiale

O nou teorie a bunăstării materiale face furori prin Occident. De fapt, teoria nu e atât de nouă, însă relativ recent a început să se răspândească mai rapid. În unele medii, de-a lungul secolelor, era cunoscută ca fiind "Secretul". Daca vrei să afli care este acest secret, dă un clik pe linkul de mai jos:

http://landsinromania.com/phorum/viewtopic.php?f=4&t=118&p=3492#p3492

Jos cenzura LOL A venit momentul ca şi cei săraci să se îmbogăţească! Pe adresa de mai sus vei gasi un documentar consistent pe această temă. Vizionare plăcută!

slabi si puternici

Cu riscul de a ma suspecta că am un fix cu ziarul asta LOL, va mai aduc în atenţie un articol din aceeaşi sursă. Ce mi-a atras atenţia a fost abuzul pe care îl face un "ziarist al ui peşte", pe seama unui cerşetor.

Nu zic că problema cerşetoriei nu ar trebui discutată în presă, însă nu prin desfiinţarea demnităţii umane a unui individ, ce o fi el, cerşetor autentic sau prefăcut. Mă frapează faptul că cititorii în loc să ia atitudine pentru poziţia deontologică, tot pe amărâtul acela îl înjură.

Mulţi profită de ceea ce cred ei a fi anonimatul comentariilor pe la diverse ziare online, pentru a-şi descărca frustrările. Am încercat o vreme să combat pe forumuri atitudinile de genul asta, însă mitocănia şi limbajul suburban au devenit un obstacol insurmontabil ptr mine.

Ce credeţi, dacă cerşetorul respectiv l-ar da în judecată pe ziarist, ce şanse de câştig ar fi în Rumunica?

libertatea

Nu e vorba de libertatea filosofică :D Mai multe mesaje decente (zic io...) mi-au fost cenzurate pe ziarul libertatea, aşa că m-am hotărât să comentez de unul singur LOL. Normal ca este dreptul lor sa isi tina situl asa cum cred de cuviinta, insa mai exista si dreptul la libera exprimare si cel la replica.

In seara asta, mai multe mesaje au fost cenzurate la articolul care o ponegreste pe Nadia, pe ce criterii, doar cei de la libertatea stiu:

http://www.libertatea.ro/stire/nadia-era-cu-cu-banica-jr-si-nicusor-in-acelasi-timp-242320.html

Pana la urmă, de ce le postez linkul la mizeria de articol, nu ştiu... de fapt, de obicei, nici nu citesc mizeriile astea, însă uneori îmi mai atrage atenţia câte o măgărie de genul asta.

De ce am creat acest blog

Am creat acest blog cu dorinta de a putea posta toate mesajele cenzurate, fie pe paginile unor publicatii electronice online, fie in alt context.

Ideea este simpla: ai un mesaj cenzuarat: posteaza-l aici. Daca ideea va prinde, blogul acesta va creste, daca nu, va diparea LOL.

Astept idei cu privire la subiect, eventual un loc in care sa se poate discuta in voie.

//later edit
Azi, după ce am mai meditat :D , am reconsiderat "puţin" ideea şi am ajuns la concluzia că ar fi mai util să fie un blog despre mai mult decât cenzura... Sunt câteva subiecte de actualitate pe care doresc de mult să le dezbat, prin urmare cred că voi încerca să le abordez pe aceste pagini.

Invitaţia de a participa la discuţii rămâne deschisă pentru oricine doreşte aceasta. Excepţiile, cunscute: pornografie, rasism, incitare la violenţă, şi ar mai fi câteva.