Stresul, prieten sau inamic?

În general, stresul este definit drept o stare neplacută, anormală, produsă organismului de un factor sau ansamblu de factori (definiţiile din dicţionare sunt tare inacurate, dar merită să aruncaţi o privire; nici wikipedia nu pare a sta foarte bine la capitolul acesta, însă informaţia este mai extensivă acolo). În ziua de azi, mai tot omu' se plânge că este stresat, mai ales că totul (stresul punctiform) se adaugă pe un fond de stres difuz, un soi de stres al vremurilor. Ce este adevărat şi ce este mit urban în toată povestea stresului?

Hans Selye a fost cel care a consacrat termenul "stres" în sensul în care îl utilizăm azi. Medic într-un spital din Praga în perioada interbelică, el a plecat de la observaţia că pacienţii din spital erau posomorâţi, acţionând ca după un pattern comun în activităţile de rutină comportamentală (mers, vorbit etc.); întrebarea pe care şi-a pus-o a fost: oare aceşti oameni sunt deprimaţi din cauză că sunt bolnavi sau sunt bolnavi ca o consecinţă a depresiei? (ulterior psihosomatica vine cu răspunsuri mai argumentate la această întrebare). Mai târziu, Selye ajunge să postuleze două tipuri de stres: eustresul, stres pozitiv, şi distres, stres negativ, ambele cu efecte fiziologice aproape identice. De aici, două concepte esenţiale pe care le dezvoltă: (1) energia profundă de adaptare, ca un rezervor energetic limitat genetic, a cărei epuizare echivalează cu pierderea homeostaziei şi încetarea vieţii şi (2) sindromul general de adaptare, care evidenţiază etapele de răspuns la stres ale organismului, finalizate cu epuizarea rezervelor de adaptare.

Distresul este totusi mai nociv pe termen lung pentru că organismul intră în acea stare de adaptare numită "luptă sau fugi", situaţie în care lobii frontali ai creierului sunt inactivi, răspunsurile de adaptare fiind preponderent reacţii reflexe, nu elaborări bazate pe cogniţie. Cei care conduceţi autovehicule în Bucureşti, veţi înţelege mai bine ce vreau să spun, privind la comportamentul şoferilor în trafic (probabil că nişte maimuţele dresate, ar avea cam acelaşi tip de comportament, dar acesta este un alt fel de discurs).

Stresul pozitiv poate avea efect diferit, însă pentru ca lobii frontali să funcţioneze optim este nevoie de serotonină şi echilibru lăuntric. Activităţile spirituale, de exemplu rugăciunea, sunt remedii extrem de eficiente în faţa stresului, mai ales faţă de daunele pe termen lung pe care acesta le poate produce.

Concluzia este că nu avem nicio concluzie: stresul poate fi atât prieten cât şi duşman, contează modul în care ştim să valorizăm experienţele de viaţă. Însă nu uitaţi, distresul poate deveni un inamic teribil, dacă este scapat de sub control.

Cum sa omori aproape legal in Romania

Să încep prin a vă prezenta "reţeta" (pe care românii, de altfel, o cunosc bine, majoritatea din postura de vânat): îţi iei un 'jeepan' sau limuzină şi pleci la vânătoare în oraş. Ca să ai şanse maxime de "reuşită", îi ocheşti pe trecerile de pietoni, cu viteză cât mai mare, ca să nu aibă timp să te observe.

Cu oarece timp în urmă, un titlu din presă mi-a atras atenţia: o tânără din Republica Moldova a fost accidentată mortal pe trecerea de pietoni, pe Şoseaua Kiseleff din capitală, în mijlocul zilei. De ce îmi aduc aminte? Pentru că s-a scris atunci că a fost lasată să moară ca un câine (e doar o expresie, că mulţi îşi îngrijesc câinii şi au grijă ca aceştia să nu sufere când mor), deşi la faţa locului se afla şi poliţie, şi oameni etc. Cazul părea clar: o femeie la volanul unui autoturism, circulând cu circa dublul vitezei legale, a lovit-o pe tânără şi a proiectat-o prin aer cu capul de bodura scuarului care desparte sensurile de mers. În ochii oricărui judecător de pe lumea asta, nu existau circumstanţe atenuante.

Ce să vezi, însă. În presa de azi dau de articolul acesta. Departe de mine să fiu adeptul pedepselor radicale, mai ales în situaţiile în care răul nu se mai poate îndrepta, însă cred că trebuie să existe un minimum echilibru şi în sentinţă să se ţină cont şi de lege.

Toată media din Ro a vuit de indignare când cetăţeni străini au accidentat mortal români. Pe fata asta omorâtă fără să fi avut absolut nicio vină (poate în afara celei de a fi trecut graniţa României... devenită un fel de Absurdistan...) cine o apără?

Sigur, probabil că procuratura va declara recurs, şi în loc de 2 ani cu suspendare vinovatul va primi 3 ani cu suspendare, asta nu schimbă nimic. Iubiţii mei prieteni: vă rog să îmi spuneţi, gândesc eu greşit în cazul acesta sau este ceva în neregulă cu justiţia din România? Spuneşi-mi că sunt nebun şi că exagerez şi vă voi crede, mă voi linişti cu astfel articole, nu voi mai fi preocupat de vieţile altora.

Ah, să nu uit: pentru a beneficia de blândeţea justiţiei, trebuie să faci parte din grupa vânătorilor. Dacă nu, riscul e însutit. Puşcăriile din Ro sunt pline de găinari, care au luat ani grei de temniţă pentru furtul de găini, a vreunui ţaruş sau a altor nimicuri.