Am avut privlegiul sa particip candva la o serie de cursuri prezentate de dr. Stroescu (MD in Endocrinologie), cunoscut in Romania sub numele de “apostolul vegetarianismului”. Una din sintagmele preferate ale dr. Stoescu era “cine vrea sa cucereasca lumea, trebuie mai intai sa o cunoasca”. Sigur ca nu toti vrem sa cucerim lumea, insa ne dorim o viata fericita, de aceea este buna cunoasterea. Cunoasterea este strans legata de intelegere, adica de relatia care exista intre obiectele si fenomenele realitatii.
Unul din curentele transpersonalismului prezinta personalitatea umana ca o structura concentrica (tip “foaie de ceapa”): in centru aria spiritualitatii, urmata de cele ale ratiunii, vointei, afectului si fizicului. Aceasta abordare nici nu contrazice, nici nu confirma paradigmele altor scoli proeminente, precum cea psihanalitica sau behaviorista, insa ofera o perspectiva cu totul noua asupra fiintei umane.
Cine a rasfoit, fie si sumar, un manual de psihologie generala editat in perioada comunista, poate isi aminteste ca psihismul uman era definit ca avand la baza 3 componente: materia, energia si informatia (si aici structurarea este de ordin metodologic, nu existentialist). Vom incerca sa tinem seama de fiecare din aceste manifestari ale realitatii, fara a dori sa intram in discutii polemice cu cei care cred ca psihicul uman poate exista pe structuri descarnate sau sub mai-stiu-eu-ce-forma.
Un medic va prefera varianta celor 4 niveluri homeostatice: biochimic, metabolic, fiziologic si psihilogic, la care eu il adaug pe al 5-lea, cel spiritual. Aceste straturi sunt in stransa interdependenta, dezechibrul unuia le destabilizeaza si pe celelalte si se transmite bi-directional.
Sigur ca noi, cei crescuti in perioada comunista, am fost indoctrinati ca realitatea este doar ceea ce este palbabil, materia, cu alte cuvinte perceptibil prin intermediul analizatorilor, in speta sub forma de senzatie. Dar realitatea subiectiva, cea interna, de ordin psihic, se dovedeste de multe ori cel putin la fel de puternica precum cea externa. O idee intrata in capul unui nebun care se crede reprezentatul rasei celei mai superioare de pe pamant devine factorul care declanseaza si intretine moartea a milioane de oameni, atunci cand nebunul ajunge intr-o pozitie executiva. Sunt oameni care se confrunta cu voci si pasarele, aflate doar in capul lor, iar altora le umba de-a dreptul piticii pe creier, fara sa-i vada nimeni altcineva in afara lor insisi.
Solomon spune ca pe nebun il poti pisa in piua si nebunia tot nu iese din el. Cred ca fiecare dintre noi am intalnit la un moment dat oameni cu idei fixe. Poti sa dai cu tunul, ca tot nu le scoti acestora ideile din minte (si nu la idei valoroase sau bazate pe adevar ma refer...). In paranteza fie spus, in cazurile de genul acesta, avem de-a face cu un scurt-circuit in sfera rationala, de care aminteam mai sus, care arata ca a fost afectata functia gandire. Tipul acesta de prostie, care poate tine si de un retard intelectual, nu poate vedea concluzia unor premize simple, gen a=b, b=c => ?
Intr-o discutie cu o cunostinta, medic de familie, ma plangeam de progarmul zilnic incarcat, care nu imi prea lasa timp liber, la care interlocutorul imi raspunde: “ehe, bine, esti tu ocupat, dar nu ai alergat azi-noapte prin padure, ca mine, dupa un pacient care se credea profetul Ilie...” Cineva pe blog ma intreba de ce vorbesc despre anormalitate. Pai fericirea nu are nevoie de explicatii, echilibrul isi este suficient siesi. Patologia produce suferinta si omul cauta o solutie la o problema pe care ar avea-o. Vad in fiecare zi oameni care isi agreseaza copiii sau partenerul de viata, ce sa fac, sa le cant in struna? Ce vina am eu ca saptamana trecuta un individ inarmat a intrat din nou intr-un campus universitar si a ucis cativa studenti. Poate sper sa gasesc un leac nebuniei, ca gena prostiei – dupa cum ati vazut – au descoperit-o altii.
Plecand de la sfera spirituala, dr. Stroescu spunea ca exista 2 legi antagonice in Univers: legea iubirii si legea egoismului. Legea egoismului ar reprezenta o deturnare a legii iubirii, adica o intoarcere spre sine a atitudinii pe care o datoram aproapelui. Asa ca eu din iubire de aproapele scriu, si partial din placere, pentru ca scrisul imi ordoneaza ideile.
Asupra modului in care judecata sanatoasa poate fi afectata de heterostazii biochimice eram relativ informat de mai multa vreme, insa ce mi-a atras atentia in ultimul timp a fost altceva, poate e doar o iluzie de-a mea, desi sustenabila teoretic. Adica ne este clar ca daca ii dai unui individ sa consume alcool, sub influenta acestuia multe trasaturi ale personalitatii lui se vor modifica. Tot asfel, anumite boli, traumatisme, pot avea un impact direct asupra discernamantului. Ce nu este la fel de clar se refera tocmai la influenta pe care sfera spirituala o poate avea asupra mentalului (sferei rationale).
Intr-un anume sens, Jung poate fi (si este considerat de multi) un precuror al transpersonalismului. Robert Iacono obisnuia sa spuna ca daca Jung ar fi cunoscut serotonina, ar fi numit-o neurotransmitatorul care face legatura dintre spirit si psihic. Pana la Jung, etiologia dementelor (mai ales a celor precoce, e.g., schizofrenie/demetiae precox) era privita strict prin prisma fiziologiei. Jung este primul psihiatru, teoria lui fiind astazi accepta in lumea medicala, care afirma ca ideile unui om il pot imbolnavi de dementa.
Acum, pentru ca m-am referit la MM intr-o postare anterioara, reiau o observatie pe care am facut-o oarecum involuntar, de fapt este vorba de un aspect pe care toata lumea l-a perceput intr-o forma sau alta, si anume legatura dintre imaginea publica a Madalinei si imaginea de sine. Adica, stai si iti zici, uite domn’le ce personalitate de succes se vedea atat de rau, ca imbatraneste, ca are riduri etc. Insa mergand pe firul acesta, am realizat ca preocuparea excesiva de sine in privinta unor aspecte minore consituie semne prevestitoare unui posibil derapaj mental.
Deci Solomon spune “Arunca-ti painea pe ape, si dupa multa vreme o vei gasi iarasi!”, adica sa faci un lucru aparent irational, cum adica sa arunci painea pe ape? Fara a face exegeza, ideea este simpla: ajuta-ti aproapele si dupa multa vreme, la vremea potrivita, vei primi si tu ajutor. Cu alte cuvinte, daca ai o problema, mergi si ajuta-l pe altul mai amarat decat tine, si vindecarea ta va inflori.
Cum spunea si Dr. Stroescu, cu cat esti mai preocupat de sine (“legea egoismului”), cu atat s-ar putea sa constati ca ai o problema azi, iar maine privind in continuare la sine sa vezi ca problema este mai mare. In postarile viitoare as dori sa discutam cu privire la modul in care aceasta atitudine ne lanseaza pe spirala descendenta a dezagregarii de sine, de la nivelurile cele mai inalte in ierarhia personalitatii, pana la cel fizic. Vom incerca sa identificam factori care destabilizeaza materia (sau “hardul”), informatia (“softul”, adesea prin lipsa ei) si energia (e.g., stresul, un vampir energetic).
duminică, 26 septembrie 2010
marți, 7 septembrie 2010
Ajunge zilei necazul ei
Am tot vorbit despre depresia netratata care are drept consecinta aparitia unor forme de dementa in circa 10 ani de la debut. Trebuie inteles ca in randurile de fata, termenul stres este folosit in sens de "distres", un stres negativ scapat de sub control. De asemenea, anxietatea si nervozitatea excesiva pot fi semne premargatoare sau insesi simptome ale unei depresii.
Un comentariu de pe blog sugera ca as avea o problema datorita faptului ca vorbesc despre aceste lucruri. Eu rapund doar ca am avut ocazia de a impartasi din experienta unui mare om de stiinta, MD Robert Iacono, un pionier al noilor teorii prvitoare la relatia dintre nivelul de serotonina si anumite forme de dementa, precum maladia parkinson (oficial nici acum in lumea medicala nu este acceptata corelatia). Ideile de fata sunt mai avertismente de ordin general, nu confesiuni sau apropouri.
Remarcati ca cercetarea la care ma refer s-a realizat pe persoane de varsta a 3-a, insa modul in care grupele de varsta vulnerabile (copii si batrani) sunt afectate de anumite maladii constituie o cale indirecta de intelegere a fiziologiei adultului sanatos, tot astfel precum studiul starilor patologice ajuta la o mai buna intelegere a normalitatii.
Profesorul Hui-Xin Wang de la Karolinska Institute din Stockholm, Suedia, a realizat un studiu pe o durată de şase ani, la care au participat 500 de persoane de vârsta a treia. În urma acestui studiu, s-a descoperit că subiecţii care se îngrijorau din orice nimic, care erau mereu măcinaţi de stres sau anxietate s-au îmbolnăvit de demenţă, Alzheimer sau alte probleme legate de memorie.
Participanţii au fost urmăriţi aproape zilnic, au fost supuşi unor teste şi li s-au prezentat câteva situaţii dificile. Mai mult, aceştia au povestit despre modul în care reacţionează când au un necaz, cum rezolvă problemele zilnice şi relaţiile pe care le au cu familia şi prietenii.
Astfel, toţi cei care se stresau repede, avuseseră o viaţă plină de griji şi luaseră totul mult prea nî serios sufereau de diverse formă de demenţă sau boli ale memoriei. În plus, alţii 144 au făcut diverse afecţiuni adiacente în timpul studiului.
Un comentariu de pe blog sugera ca as avea o problema datorita faptului ca vorbesc despre aceste lucruri. Eu rapund doar ca am avut ocazia de a impartasi din experienta unui mare om de stiinta, MD Robert Iacono, un pionier al noilor teorii prvitoare la relatia dintre nivelul de serotonina si anumite forme de dementa, precum maladia parkinson (oficial nici acum in lumea medicala nu este acceptata corelatia). Ideile de fata sunt mai avertismente de ordin general, nu confesiuni sau apropouri.
Remarcati ca cercetarea la care ma refer s-a realizat pe persoane de varsta a 3-a, insa modul in care grupele de varsta vulnerabile (copii si batrani) sunt afectate de anumite maladii constituie o cale indirecta de intelegere a fiziologiei adultului sanatos, tot astfel precum studiul starilor patologice ajuta la o mai buna intelegere a normalitatii.
Profesorul Hui-Xin Wang de la Karolinska Institute din Stockholm, Suedia, a realizat un studiu pe o durată de şase ani, la care au participat 500 de persoane de vârsta a treia. În urma acestui studiu, s-a descoperit că subiecţii care se îngrijorau din orice nimic, care erau mereu măcinaţi de stres sau anxietate s-au îmbolnăvit de demenţă, Alzheimer sau alte probleme legate de memorie.
Participanţii au fost urmăriţi aproape zilnic, au fost supuşi unor teste şi li s-au prezentat câteva situaţii dificile. Mai mult, aceştia au povestit despre modul în care reacţionează când au un necaz, cum rezolvă problemele zilnice şi relaţiile pe care le au cu familia şi prietenii.
Astfel, toţi cei care se stresau repede, avuseseră o viaţă plină de griji şi luaseră totul mult prea nî serios sufereau de diverse formă de demenţă sau boli ale memoriei. În plus, alţii 144 au făcut diverse afecţiuni adiacente în timpul studiului.
Lasati barbatii sa doarma
Poate v-ati lovit vreodata de incapatanarea barbatilor de a fi lasati sa doarma si ati luat-o ca pe un moft. Insa, rezultatele unui studiu arata contrariul.
Insomnia le reduce speranţa de viaţă a bărbaţilor, însă femeile nu sunt afectate deoarece corpurile lor suportă mai bine nopţile nedormite, arată un studiu efectuat de cercetătorii din Statele Unite.
Studiul, care a fost realizat cu ajutorul a 1.000 de femei şi 741 de bărbaţi, urmăriţi timp de zece şi respectiv 14 ani, arată că bărbaţii care pierd multe nopţi din cauza insomniei riscă să moară de patru mori mai repede decât persoanele care nu au probleme cu somnul. De asemenea, corpurile femeilor suportă mai bine nopţile de nesomn, speranţa lor de viaţă neavând de suferit.
Mai mult, cercetătorii au dezvălui că lipsa somnului afectează şi copiii şi adolescenţii, care sunt predispuşi să mănânce mai multe alimente cu grăsimi, fapt ce poate avea efecte negative pe termen lung asupra sănătăţii.
Insomnia le reduce speranţa de viaţă a bărbaţilor, însă femeile nu sunt afectate deoarece corpurile lor suportă mai bine nopţile nedormite, arată un studiu efectuat de cercetătorii din Statele Unite.
Studiul, care a fost realizat cu ajutorul a 1.000 de femei şi 741 de bărbaţi, urmăriţi timp de zece şi respectiv 14 ani, arată că bărbaţii care pierd multe nopţi din cauza insomniei riscă să moară de patru mori mai repede decât persoanele care nu au probleme cu somnul. De asemenea, corpurile femeilor suportă mai bine nopţile de nesomn, speranţa lor de viaţă neavând de suferit.
Mai mult, cercetătorii au dezvălui că lipsa somnului afectează şi copiii şi adolescenţii, care sunt predispuşi să mănânce mai multe alimente cu grăsimi, fapt ce poate avea efecte negative pe termen lung asupra sănătăţii.
sâmbătă, 4 septembrie 2010
Dresorul de pisici
Ma tot bate un gand de ceva vreme: sa devin PhD in psihologie transpersonala, dar costa cam mult :(( Pana atunci, m-am gandit sa shiftez pe psihologia pisicii. Nu ca aceasta ar fi mai putin pretentioasa, dar ai mei imi zic ca as putea deveni dresor de pisici. Sa nu credeti ca psihologia animalelor e un lucru de nimic. E.g., Gustave LeBon, corifeu al psihologiei moderne si un fondator de a 2-a generatie a sociologiei, a scris un manual de psihologia calului inainte de a se dedica studiului primatelor evoluate, pardon omului.
De Gourmet, motanul meu v-am mai povestit. Un roscovan cu o coada destul de stufoasa, nu chiar de vulpe, dar pe aproape. Problema lui Gourmet este ca in ultimul an a devenit un motan vagabond, vine acasa doar pentru a primi de mancare. Pana si de asta uita de multe ori. Il fascineaza vegetatia din jurul casei, pasarelele si soarecii pe care ii mai prinde pe afara. Ieri a prins un soarece (el stie unde... dar era noapte) si dimineata a venit mandru cu el in gheare sa ni-l arate
Salbaticirea lui Gourmet a fost progresiva, un proces care a durat vreo 2 ani. Dar situatia a fost agravata de o criza provocata de venirea unei rivale, o pisicuta care are acum vreo 3 luni, Pirattella. De fapt, cand am luat-o pe Pirattella, n-am stiut ca e pisicuta si i-am zis Pirat, pentru ca asa o numeau cei la casa carora venise pe lume.
Ei, si Pirattella, ca orice pisicuta care se respecta, a cam luat casa in stapanire, lucru care nu a fost deloc pe placul lui Gourmet. Poate va voi postesti vreodata cat de simpatica este Pirattella, ca un personaj coborat din desene animate. Deocamdata ramanem la povestea lui Gourmet.
Pentru irascibilitatea aparent incurabila de care da dovada in ultima vreme, am ajuns sa ii spunem Urangutanu’, pentru ca apare la geamuri si face grimase ca un urangutan. Am incercat multe metode, multe sugerate de prieteni care aveau mai multa experienta cu felinele, pentru a-l determina pe Urangutanu’ sa revina in casa ca la el acasa, dar el nimic, ii place sa umble hai-hui pe afara.
Cred ca la un moment dat am devenit destul de nervos din cauza ca se dovedea atat de refractar la dovezile noastre de bunavointa. Intr-o zi, suparat ca ploua si nu voia sa intre in casa, am iesit dupa el, iar el statea la adapost sub masinile parcate. “Ce faci mai prostovanule aici”, l’am interpelat eu. Gurmet, cu fata aia a lui de smecher si cu nasucul lui roz, si-a arcuit spinarea si a inceput sa imi dea tarcoale, o tactica a lui de a ma vraji, atunci cand vrea sa primeasca mancare. « Nu primesti nimic prostovane, stai afara daca esti fraier ! » mi-am continuat discursul. El, nimic, ‘ronrona’ si mai tare, ca deh, chiar ii era foame. Iar eu eram chiar suparat pe escapadele lui din ce in ce mai dese si mai lungi si ma gandeam sa ii dau o lectie, sa il infometez un pic.
La un moment dat, am avut un fel de idee traznita : parca in locul lui Gourmet ma vedeam pe mine, la fel de « dispus » in a intelege intentiile bune ale celor din jurul meu, si mai ales ale lui Dumnezeu. Mi-am pus intrebarea daca nu cumva, mi s-a intamplat vreodata sa ma victimizez si sa fac pe omul pios doar cand am nevoie de ceva. Va marturisesc ca aceasta strafulgerare, care a tinut doar o clipita, m-a facut sa-mi reevaluez atitudinea fata de Gourmet, asa ca de acum niciodata nu ma mai gandesc sa il « ating » la mancare.
Dragi prieteni, sunt convins ca voi sunteti buni, nu aveti ganduri de a bantui in afara casei asa cum am eu, asa ca aveti un pic de condescendenta fata de mine !
vineri, 3 septembrie 2010
Merge si asa...
Prin anii ’70, povestea presedintele sectiei noastre sportive – un colonel fost campion la motociclism viteza -, un avion apartinand companiei Tarom s-a prabusit la Cluj. Colonelul, care avusese acces la datele cutiei negre, ne relata ultimul dialog dintre piloti, inainte ca avionul sa se zdrobeasca de pista de aterizare. Copilotul: “tovarase commandant, unghiul de aterizare este prea mare!”; comandantul: “stai linistit camarade, merge si asa!”. Si nu a mers… Evident, comandantul incalcase cu buna stiinta cateva reguli de baza ale aerodinamicii.
Am fost crescut intr-o societate in care “merge si asa” a fost o regula. Uneori mergea, de mai multe ori nu. Cand nu merge, nu este obligatoriu ca aeronava sa cada chiar atunci. Cateva aterizari zdruncinate care vor subrezi structura aparatului, si totul se va produce mai tarziu, dar tot ca o consecinta a lui “merge si asa”.
Vad oameni care cultiva in viata ceva dubios, si asteapta sa culeaga lauri si glorie. Daca un fermier ar proceda in modul acesta, cultivand cartofi toamna, iar primavara s-ar astepta sa culeaga portocale, toata lumea ar zice ca e nebun. Cand vine vorba de noi, nu se mai pune. Legea aceasta a fermei functioneaza cu o precizie la fel de mare in domeniul lumii nevazute, ca si in cel fizic.
Cati dintre sotii/ sotiile celor care au ajuns sa aiba probleme sufletesti au (avut) curajul sa isi recunoasca "aportul" (la acestea) ? Dragi prieteni, vina o poarta mortul, asta e traditie la romani, merge si asa, stiu. Cine se apuca sa zideasca un turn pe nisip si se asteapta ca acesta sa mai si reziste in timp, este cel putin prost.
Te supara cei de acasa? Nu-i nimic, ai solutia dedublarii la indemana. Daca masca e ok, ce mai conteaza ca interiorul este murdar? Ati auzit de preoti sau persoane respectabile ca au in trecut cazuri de pedofilie sau de mare imoralitate? Poate prea multe in ultima vreme ? Dar ei umbla cu poale lungi si filacterii, cum ar putea sa greseasca ? Gresiti suntem noi, care deschidem gura sa vorbim despre aceste lucruri.
Copilul tau sufera de lipsa ta, care esti prea ocupat in a-i schimba in bine pe ceilalti? Ei, dar el are sansa de a creste intr-o familie crestina, pe care altii nu o au. Cum, cand a ajuns adolescent s-a apucat de droguri sau s-a implicat in activitati de tip infractional? Sau nu vrea sa mai auda de biserica? Pai cum se poate, ca doar familia noastra este una din cele mai crestine din cartier.
Sau te-a lovit dintr-o data o boala fara ca tu sa ai nicio vina, ai trait o viata fara prihana, n-ai consumat bauturi alcoolice, n-ai fumat, ai facut sport in fiecare zi, iar ei, bolii, i s-a pus pata pe tine, asa, din senin.
Da, prieteni, sunt multi care si-au “racit” gura sau au scris sute, mii de pagini pentru ca voi sa stiti care sunt principiile sanatoase in viata. Merge si fara ele, merge si asa, dar oare pentru cat timp ?
Si nu uitati prieteni, cunoasterea insasi are caracter proiectiv, noi nu vedem lumea asta cum este ea, ci cum suntem noi. E.g., daca veti vedea multa pornografie in jur sau pesimism, mai curand puneti-va problema cu privire la « cutia » din care ies acestea si daca nu cumva acesta se afla altundeva decat afara. Pentru cel curat, toate lucrurile sunt curate. Pentru mine, care am intrat uneori in aspecte pe care unii nu le vad atat de curate, acele lucruri sunt curate, pentru ca in mintea mea asta sunt, if you know what I mean.
Posibil sa iau o pauza cu postarile, pe unii poate i-am ofensat, pe altii i-am vexat. Lumea, in general, nu este pregatita pentru mesajul pe care il am eu de transmis. Unul din mentorii mei de seama, MD Robert Iacono a trecut la odihna in urma cu vreo 3 ani. Cred ca el a fost un personaj in adevaratul sens al cuvantului, mult mai controversat decat subsemnatul, tocmai datorita unor idei similare, asa ca eu sunt insignifiant fata de el.
Am fost crescut intr-o societate in care “merge si asa” a fost o regula. Uneori mergea, de mai multe ori nu. Cand nu merge, nu este obligatoriu ca aeronava sa cada chiar atunci. Cateva aterizari zdruncinate care vor subrezi structura aparatului, si totul se va produce mai tarziu, dar tot ca o consecinta a lui “merge si asa”.
Vad oameni care cultiva in viata ceva dubios, si asteapta sa culeaga lauri si glorie. Daca un fermier ar proceda in modul acesta, cultivand cartofi toamna, iar primavara s-ar astepta sa culeaga portocale, toata lumea ar zice ca e nebun. Cand vine vorba de noi, nu se mai pune. Legea aceasta a fermei functioneaza cu o precizie la fel de mare in domeniul lumii nevazute, ca si in cel fizic.
Cati dintre sotii/ sotiile celor care au ajuns sa aiba probleme sufletesti au (avut) curajul sa isi recunoasca "aportul" (la acestea) ? Dragi prieteni, vina o poarta mortul, asta e traditie la romani, merge si asa, stiu. Cine se apuca sa zideasca un turn pe nisip si se asteapta ca acesta sa mai si reziste in timp, este cel putin prost.
Te supara cei de acasa? Nu-i nimic, ai solutia dedublarii la indemana. Daca masca e ok, ce mai conteaza ca interiorul este murdar? Ati auzit de preoti sau persoane respectabile ca au in trecut cazuri de pedofilie sau de mare imoralitate? Poate prea multe in ultima vreme ? Dar ei umbla cu poale lungi si filacterii, cum ar putea sa greseasca ? Gresiti suntem noi, care deschidem gura sa vorbim despre aceste lucruri.
Copilul tau sufera de lipsa ta, care esti prea ocupat in a-i schimba in bine pe ceilalti? Ei, dar el are sansa de a creste intr-o familie crestina, pe care altii nu o au. Cum, cand a ajuns adolescent s-a apucat de droguri sau s-a implicat in activitati de tip infractional? Sau nu vrea sa mai auda de biserica? Pai cum se poate, ca doar familia noastra este una din cele mai crestine din cartier.
Sau te-a lovit dintr-o data o boala fara ca tu sa ai nicio vina, ai trait o viata fara prihana, n-ai consumat bauturi alcoolice, n-ai fumat, ai facut sport in fiecare zi, iar ei, bolii, i s-a pus pata pe tine, asa, din senin.
Da, prieteni, sunt multi care si-au “racit” gura sau au scris sute, mii de pagini pentru ca voi sa stiti care sunt principiile sanatoase in viata. Merge si fara ele, merge si asa, dar oare pentru cat timp ?
Si nu uitati prieteni, cunoasterea insasi are caracter proiectiv, noi nu vedem lumea asta cum este ea, ci cum suntem noi. E.g., daca veti vedea multa pornografie in jur sau pesimism, mai curand puneti-va problema cu privire la « cutia » din care ies acestea si daca nu cumva acesta se afla altundeva decat afara. Pentru cel curat, toate lucrurile sunt curate. Pentru mine, care am intrat uneori in aspecte pe care unii nu le vad atat de curate, acele lucruri sunt curate, pentru ca in mintea mea asta sunt, if you know what I mean.
Posibil sa iau o pauza cu postarile, pe unii poate i-am ofensat, pe altii i-am vexat. Lumea, in general, nu este pregatita pentru mesajul pe care il am eu de transmis. Unul din mentorii mei de seama, MD Robert Iacono a trecut la odihna in urma cu vreo 3 ani. Cred ca el a fost un personaj in adevaratul sens al cuvantului, mult mai controversat decat subsemnatul, tocmai datorita unor idei similare, asa ca eu sunt insignifiant fata de el.
miercuri, 1 septembrie 2010
Nu trageti in pianist!
In dialogurile purtate live sau in mediul virtual mi s-a intamplat destul de des sa fiu acuzat de abordarea unor problematici prea teoretice, in sensul ca nu ar fi avut mare legatura sau impact asupra vietii de zi cu zi. Am crescut intr-o societate in care a crede ca la baza lumii nu sta altceva decat elementele materiale era considerat un pacat capital, sunt sigur ca stiti ce inseamna materialism dialectic, asa ca nu m-au mirat acuzatiile.
Insa experienta m-a invatat ca in viata lucrurile stau cu totul altfel si ca exista forte mai presus de materie si de intelegerea noastra, astfel ca – oarecum predictibil la modul cum gandeam - am devenit un fel de rebel fata de ideile cu care eram indoctrinat. Apoi de la 12 ani am inceput cu sportul de performanta, locul in care totul este foarte concret, timp si spatiu la care te raportezi in mod direct, prin metru, kilometru si cronometru. Aici am invatat ca nu exista scurtaturi pentru performanta, ca munca este calea principala pentru a gusta victoria, dar ca fara inteligenta nu se poate accede pe culmi. “Cine vrea sa cucereasca lumea, trebuie mai intai sa o cunoasca” spune un dicton pe care mi l-am insusit. In lumea marii performante totul se petrece extrem de repede si ireversibil, asta a fost prima lectie. Si acum imi ruleaza in minte filmul unor performante ratate din pricina unor amanunte minore neglijate sau omise, desi lucrul acesta l-am inteles devreme in cariera sportiva, ma refer la importanta pregatirii teoretice.
Viata se aseamana in multe privinte cu o alergare de anduranta. In general, creierul nostru are dificulati in a elabora strategii care sa acopere perioade de timp prea indelungate. Este nevoie de multa disciplina pentru a intelege si a aplica ritmul potrivit distantei. Pentru o medie de 70 – 80 de km (ani), multi adolescenti cred ca totul se incheie la km 30 (cel putin asta a fost o caracteristica a generatiei mele). Daca ai consumat prea multa energie, pe la 40 – 50 s-ar putea sa ai deja probleme serioase. Daca ar fi sa reprezentam cursa pe o sosea cunoscuta, de exemplu DN1, pana la Ploiesti deja multi ar fi epuizati. Cine nu si-a luat masuri din timp, cu greu trece de Baicoi. Deci, daca inca nu ati ajuns la Snagov, inca mai aveti timp sa va elaborati o strategie viabila :P
Cat de important este moralul in aceasta poveste, mentalitatea? Asa cum precizam intr-o postare anterioara, viata m-a pus in situatia de a cauta explicatii, nu invers. E.g., prin anii ’90, un prieten bun a renuntat sa doarma si sa se alimenteze intr-o buna zi, cu gandul ca peste 2 saptamani urma sa vina diavolul sa ii ia viata. Dupa aceste 2 saptamani, a fost diagnosticat cu schizofrenie. Cam in aceeasi perioada, sotiile unor amici (au fost 2 cazuri apropiate) au hotarat sa isi puna capat zilelor: una si-a pus strangul de gat, cealalta s-a aruncat in fata trenului. Cu cativa ani in urma – pe cand locuiam in Bucuresti, vecinul meu de la 6 a sarit pe geam fara prea multe semne vizibile care sa ofere indicii asupra intentiilor pe care le avea. Poate de aceea am simtit nevoia sa scriu cateva randuri despre Madalina, pentru ca am fost profund marcat de toate aceste cazuri.
Ma surprinde oarecum grija pe care o au oamenii vizavi de bolile somatice, foarte atenti cu ei insisi, in vreme ce mari pericole le pandesc unora sanatatea mentala. Si nu doar la cazurile extreme ma refer, ci la intrega suferinta pe care un psihopat o provoaca celor din jur, in primul rand familiei: acesta isi maltrateaza de regula copiii, isi distruge casnicia fara ca macar sa aiba habar de ceea ce face. Fara a intentiona cu tot dinadinsul aceasta, am ajuns de-a lungul anilor sa am in atentie cateva cazuri care ilustreaza cercul vicios in care isi inscrie viata o minte defecta. Casatorie, esec, divort, recasatorire, esec, divort si daca ciclul s-a oprit aici pentru unii, nu ma intrebati cum arata viata lor de familie.
Ideea asta cu vindecarea animei mi-a fost inspirata de o carte pe care am citit-o cu multi ani in urma, scrisa de Tim LaHaye, intitulata “Temperamente transformate”. In esenta, LaHaye prezinta experienta mistica a transformarii temperamentelor a 4 personalitati biblice emblematice sub influenta Duhului Sfant, cate un exemplu pentru ficare temperament hipocratic. Atunci am inteles ca este posibil sa ne debarasam de balastul unor rutine defectuase pe care altii le-au implementat in sufletul nostru.
Multe pot intelege pe lumea asta, asa, la nivelul meu :D , dar nu am nicio umbra de mila pentru cei care isi maltrateaza copiii sau isi chinuie partenerul la umbra unui act eliberat de autoritati. Vai de cei care sunt prinsi in aceasta capcana a unei casnicii nefericite! Cata energie irosita, cata fericire potentiala distrusa!...
Daca, din intmplare (sau nu), cititi randurile de fata, va invit sa oferiti o parere, eventual critica. Postarea aceasta a fost un fel de intermezzo, pentru ca, pana la creionarea imaginii de ansamblu a ideilor principale, multe concepte ar putea parea obscure, asa ca am considerat util sa pun in evidenta sursa discursului, dar si sensul acestuia, pentru o mai buna orientare.
Insa experienta m-a invatat ca in viata lucrurile stau cu totul altfel si ca exista forte mai presus de materie si de intelegerea noastra, astfel ca – oarecum predictibil la modul cum gandeam - am devenit un fel de rebel fata de ideile cu care eram indoctrinat. Apoi de la 12 ani am inceput cu sportul de performanta, locul in care totul este foarte concret, timp si spatiu la care te raportezi in mod direct, prin metru, kilometru si cronometru. Aici am invatat ca nu exista scurtaturi pentru performanta, ca munca este calea principala pentru a gusta victoria, dar ca fara inteligenta nu se poate accede pe culmi. “Cine vrea sa cucereasca lumea, trebuie mai intai sa o cunoasca” spune un dicton pe care mi l-am insusit. In lumea marii performante totul se petrece extrem de repede si ireversibil, asta a fost prima lectie. Si acum imi ruleaza in minte filmul unor performante ratate din pricina unor amanunte minore neglijate sau omise, desi lucrul acesta l-am inteles devreme in cariera sportiva, ma refer la importanta pregatirii teoretice.
Viata se aseamana in multe privinte cu o alergare de anduranta. In general, creierul nostru are dificulati in a elabora strategii care sa acopere perioade de timp prea indelungate. Este nevoie de multa disciplina pentru a intelege si a aplica ritmul potrivit distantei. Pentru o medie de 70 – 80 de km (ani), multi adolescenti cred ca totul se incheie la km 30 (cel putin asta a fost o caracteristica a generatiei mele). Daca ai consumat prea multa energie, pe la 40 – 50 s-ar putea sa ai deja probleme serioase. Daca ar fi sa reprezentam cursa pe o sosea cunoscuta, de exemplu DN1, pana la Ploiesti deja multi ar fi epuizati. Cine nu si-a luat masuri din timp, cu greu trece de Baicoi. Deci, daca inca nu ati ajuns la Snagov, inca mai aveti timp sa va elaborati o strategie viabila :P
Cat de important este moralul in aceasta poveste, mentalitatea? Asa cum precizam intr-o postare anterioara, viata m-a pus in situatia de a cauta explicatii, nu invers. E.g., prin anii ’90, un prieten bun a renuntat sa doarma si sa se alimenteze intr-o buna zi, cu gandul ca peste 2 saptamani urma sa vina diavolul sa ii ia viata. Dupa aceste 2 saptamani, a fost diagnosticat cu schizofrenie. Cam in aceeasi perioada, sotiile unor amici (au fost 2 cazuri apropiate) au hotarat sa isi puna capat zilelor: una si-a pus strangul de gat, cealalta s-a aruncat in fata trenului. Cu cativa ani in urma – pe cand locuiam in Bucuresti, vecinul meu de la 6 a sarit pe geam fara prea multe semne vizibile care sa ofere indicii asupra intentiilor pe care le avea. Poate de aceea am simtit nevoia sa scriu cateva randuri despre Madalina, pentru ca am fost profund marcat de toate aceste cazuri.
Ma surprinde oarecum grija pe care o au oamenii vizavi de bolile somatice, foarte atenti cu ei insisi, in vreme ce mari pericole le pandesc unora sanatatea mentala. Si nu doar la cazurile extreme ma refer, ci la intrega suferinta pe care un psihopat o provoaca celor din jur, in primul rand familiei: acesta isi maltrateaza de regula copiii, isi distruge casnicia fara ca macar sa aiba habar de ceea ce face. Fara a intentiona cu tot dinadinsul aceasta, am ajuns de-a lungul anilor sa am in atentie cateva cazuri care ilustreaza cercul vicios in care isi inscrie viata o minte defecta. Casatorie, esec, divort, recasatorire, esec, divort si daca ciclul s-a oprit aici pentru unii, nu ma intrebati cum arata viata lor de familie.
Ideea asta cu vindecarea animei mi-a fost inspirata de o carte pe care am citit-o cu multi ani in urma, scrisa de Tim LaHaye, intitulata “Temperamente transformate”. In esenta, LaHaye prezinta experienta mistica a transformarii temperamentelor a 4 personalitati biblice emblematice sub influenta Duhului Sfant, cate un exemplu pentru ficare temperament hipocratic. Atunci am inteles ca este posibil sa ne debarasam de balastul unor rutine defectuase pe care altii le-au implementat in sufletul nostru.
Multe pot intelege pe lumea asta, asa, la nivelul meu :D , dar nu am nicio umbra de mila pentru cei care isi maltrateaza copiii sau isi chinuie partenerul la umbra unui act eliberat de autoritati. Vai de cei care sunt prinsi in aceasta capcana a unei casnicii nefericite! Cata energie irosita, cata fericire potentiala distrusa!...
Daca, din intmplare (sau nu), cititi randurile de fata, va invit sa oferiti o parere, eventual critica. Postarea aceasta a fost un fel de intermezzo, pentru ca, pana la creionarea imaginii de ansamblu a ideilor principale, multe concepte ar putea parea obscure, asa ca am considerat util sa pun in evidenta sursa discursului, dar si sensul acestuia, pentru o mai buna orientare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)