Istoric vorbind, psihologia s-a nascut odata cu filosofia si a fost apanajul acesteia vreme de milenii. Filosofia insasi a luat nastere ca o incercare de raspuns la problema mortii. De la Socrate, marea schimbare de paradigma in filosofie rezulta din trecerea de la preocuparea pentru cauzele care au generat existenta (arche-uri) la procesul de cunoastere insusi (epiestemologie), acesta fiind sensul expresiei atribuite lui Socrate “cunoaste-te pe tine insuti” (daca vrei sa cunosti lumea).
Pentru Platon, cunoasterea este un proces de reamintire a unor realitati anterioare prin “anamnesis”. Sufletul are o existenta atemporala, insa nu in mod necesar ontologica, ci mai mult abstracta, privita din perspectiva metodologica. Sufletul este captiv in lumea materiala, pe peretele careia se proiecteaza umbra obiectelor in lumina adevaratei realitati, cea metafizica. Astfel, cunoasterea este limitata si imperfecta, simturile sunt inselatoare si duc la o cunoastere partiala (doxa).
Aristotel aduce realitatea transcedentala in interiorul obiectelor, aceasta fiiind esenta lucrurilor. Asftel, nu putem accede la substanta unui obiect, ci doar la manifestarea acestuia, prin “fenomen”. Aceeasi dualitate platonica, doar ca adusa in obiectul insusi de data aceasta. Aparenta este cunoscuta prin simturi, esenta prin “episteme”.
Odata cu iluminismul si renasterea stiintifica, sufletul devine si el obiectul unei stiinte, psihologia (psuche + logos). G. W. Leibniz este intr-un fel precursoul unor idei psihanalitice de mai tarziu in “Monadologia” sa, prin introducerea conceptului de “mici perceptii” subliminale. Scoala franceza precede asociotionismul si pavlovismul prin T. Ribot si Gustave Le Bon.
Dar psihologia avea sa isi capete pe deplin statutul de stiinta doar cu activitatea si opera controversatului S. Freud. Psihalanliza a fost putin inteleasa la vremea ei, probabil la fel de putin este inteleasa si in zilele noastre. Freud a avut ambitiosul obiectiv de a accede in strafundurile psihicului uman prin intermediul metodelor dezvoltate in scoala sa psihanalitica.
Teoria psihanalitica a evoluat atat in timpul vietii lui Freud cat si dupa aceea. In esenta, psihanalistii considera ca sinele uman e structurat pe compartimente, in principiu inconstient, subconstient si constient. Eu-ul este un factor integrativ, indeplinind un rol de sinteza asociat constientului, dar supus deopotriva fortelor inconstiente, care reprezinta partea ascunsa a “aisbergului” cu care poate fi asemanat sufletul omenesc. Problemele psihice apar din cauza unor refulari, care pot fi procese automate (suprimare) sau desfasurate sub presiunea instantei morale interiorizate (Supra-Eu), reprimate. In cadrul unor experimente faimoase, Freud a dovedit ca omul actioneaza sub impulsul unor forte inconstiente, insa fara ca subiectul sa realizeze acest lucru.
Pe linia freudista merge psihologia analitica intemeiata de C.G Jung, care deschide insa noi perspective spirituale scolii psihanalitice. Fost elev a lui Freud, Jung devine dizident si isi intemeiaza propria scoala.
Behavioristii readuc omul la psihologia animalului, desfiintand veriga inconstientului pe lantul stimul – raspuns. Filosofic, behavioristii sunt senzualisti, iar teoriile lor despre educatie sunt destul de inrudite cu tehnicile de dresaj. De fapt, daca psihanaliza pune accetul pe inconstient, behaviorismul se centreaza pe comportament, pe observabil si masurabil.
Umanismul, cea de-a 3-a forta in psihologie intra cu autoritate in psihologie prin publicarea lucrarii lui A. Maslow: “Motivatie si Personalitate”, in 1954. Interesant la Maslow este faptul ca el nu a fost atat de interesat de patologie, cercetarea lui axandu-se pe indivizii de succes. Terapia pe care o dezvolta acesta este centrata pe client (nu pe societate, nu pe familie etc.) si este mai degraba teleologica, orientata spre viitor, fata de psihanaliza care se preocupa mai mult de traume si de trecut. Ii datoram lui Maslow celebra piramida a trebuintelor umane, care are in varf nevoia de auto-realizare.
Aceasta scurta trecere in revista a evolutiei psihologiei are ca scop intelegerea fortelor care au stat la baza celei de-a 4-a forte in psihologie, anume transpersonalismul. De asemenea, as dori sa discutam teoriile psihologiei seculare in legatura cu psihologia crestina.
sâmbătă, 20 noiembrie 2010
joi, 18 noiembrie 2010
miercuri, 17 noiembrie 2010
Romani, vi se pregateste ceva!
Prin anii ’80, cand la noi “inflorea” comunismul, am avut ocazia de a vizita mai multe tari asa-zis capitaliste, precum Maroc sau Turcia. Sigur, déjà calatorisem in Vestul traditional capitalist si aveam materialul brut pentru a face niscaiva comparatii.
Mai tarziu am avut ocazia sa citesc lucrarea de referinta a lui Max Weber, Etica Protestantă si spiritul capitalismului. Weber vedea Reforma drept originea eticii protestante, desi recunostea că în Evul Mediu exista oarece respect pentru munca seculară cotidiană.
Biserica Catolică îi asigura de faptul că vor fi mantuiti pe cei care acceptau sacramentele bisericii si se supunea autoritătii clericilor. Totusi, Reforma a distrus astfel de garantii. Din punct de vedere psihologic, oamenilor de rand le era dificil de a se adapta la această nouă viziune asupra lumii, si numai cei mai devotati credinciosi sau „geniile religioase” ale Protestantismului, cum ar fi Martin Luther, s-au putut adapta, conform lui Weber.
În absenta unor asemenea garantii din partea autoritătii religioase, Weber argumenta că protestantii au început să caute alte „semne” că ei pot fi mantuiti. Calvin si adeptii lui îi învătau doctrina dublei predestinări, în care Dumnezeu a ales de la începuturile lumii anumiti oameni pentru mantuire si pe ceilalti pentru damnare. Neputinta de a influenta mantuirea proprie era o problemă foarte dificilă pentru adeptii lui Calvin. Devenise prin urmare o datorie absolută de a crede că erai tu însuti ales pentru mantuire si pentru a elimina orice dubiu, lipsa încrederii în sine era dovada unei credinte insuficiente si semn de damnare. Deci, încrederea în sine a luat locul garantiilor harului oferite de către preoti.
Succesul lumesc a devenit măsura încrederii în sine. Luther a sustinut relatiile de muncă pe cale de formare. Weber califică aplicarea concluziilor lui Luther, observand că „vocatia” divină nu mai era limitată la cler sau la biserică, ci se aplica oricărei ocupatii. Prin urmare oamenii munceau cu sarg pentru a avea garantia faptului că se află printre cei alesi pentru mantuire.
Conform viziunii protestante (si în special a calvinismului) datoria omului în lume era aceea de a munci, realizand cu zel planul lui Dumnezeu (omul era considerat drept o unealtă a divinitătii). Această viziune a locului si sarcinii omului în lume, era însotită de interdictii deosebit de stricte privind cheltuirea banilor munciti pe obiecte de lux sau pe orice altceva ce depăsea stricta necesitate a traiului zilnic.
Max Weber sustine că factorii de mai sus (secondati de interdictiile privind ajutarea oamenilor săraci) au contribuit la reinvestirea continuă a banilor căstigati si astfel (pe termen lung) la mentinerea unei economii foarte dinamice si realizarea unor acumulări de capital considerabile.
Pentru mine, personal, parea un truism ca tari precum Romania nu sunt « facute » pentru capitalism, desi, pe undeva, imi doream disparitia comunismului, insa nu cu prea multa ardoare :D, recunosc. De fapt, temerea mea era ca disparitia sistemului de tip socialist va crea un vid (altul decat vidul emanatilor iliescieni :D) care pe fondul lipsei unor repere axiologice acceptate de societate va genera o destructurare a societatii, cu implicatii in, sau plecand de la sfera economica.
Dar insusi Vestul pragmatic a profitat din plin pe vremea cortinei de fier de echilibrul social pe care il asigura presiunea unui sistem alternativ la cel capitalist. Guvernele nu indrazneau sa ia masuri care sa atenteze la bunastarea cetateanului capitalist, dimpotriva, programele de protectie sociala cu iz socialist asigurau un standard de viata decent categoriilor defavorizate, precum cea a somerilor.
Cam lunga introducerea, insa ce am dorit sa va aduc in atentie era o selectie dintr-o serie de modificari ale codului muncii, pe care le puteti gasi pe saitul lor www.legislatiamuncii.ro,.
Ministerul Muncii evaluează de cateva săptămani mai multe propuneri de modificare a Codului Muncii venite din două direcţii: de la patronate şi de la inspectoratele teritoriale din subordine. Sugestiile au tendinţa de a trage mai la dreapta o legislaţie a muncii care acum favorizeaza angajatul, dar care nu permite ca piaţa muncii să fie mai flexibilă, aşa cum sună cerinţa FMI. Modificările importante sunt cele referitoare la concedieri, fie ele colective sau individuale.
Iată ce modificări sunt posibile:
- Concedierea fără explicaţii. Potrivit autorilor propunerii consecinţa directă este limitarea abuzurilor salariaţilor şi posibilitatea reală a angajatorului de a organiza activitatea societăţii.
- Schimbarea programului de lucru. În Romania, săptămana de lucru este de 40 de ore, cu posibilitatea de a o suplimenta cu cel mult opt ore. AmCham Romania propune "individualizarea timpului de lucru", adică salariatul şi angajatorul să negocieze direct timpul fiecăruia.
- Weekend în mijlocul săptămanii. Se are în vedere si posibilitatea ca ziua libera să nu fie neapărat duminica.
- Intervalul de probă să fie extins, deoarece angajatorii pretind că perioada este prea scurtă pentru a evalua salariaţii.
- Dispare comisia disciplinară în situatia concedierilor din cauza unor abateri.
- Este suprimată procedura cercetării prealabile şi a evaluarii, în caz de necorespundere profesională.
- Fracţionarea concediului de odihnă, pentru a nu mai exista minimum 15 zile lucratoare luate consecutiv.
In rest, ce sa va mai zic, sa munciti bine!
Mai tarziu am avut ocazia sa citesc lucrarea de referinta a lui Max Weber, Etica Protestantă si spiritul capitalismului. Weber vedea Reforma drept originea eticii protestante, desi recunostea că în Evul Mediu exista oarece respect pentru munca seculară cotidiană.
Biserica Catolică îi asigura de faptul că vor fi mantuiti pe cei care acceptau sacramentele bisericii si se supunea autoritătii clericilor. Totusi, Reforma a distrus astfel de garantii. Din punct de vedere psihologic, oamenilor de rand le era dificil de a se adapta la această nouă viziune asupra lumii, si numai cei mai devotati credinciosi sau „geniile religioase” ale Protestantismului, cum ar fi Martin Luther, s-au putut adapta, conform lui Weber.
În absenta unor asemenea garantii din partea autoritătii religioase, Weber argumenta că protestantii au început să caute alte „semne” că ei pot fi mantuiti. Calvin si adeptii lui îi învătau doctrina dublei predestinări, în care Dumnezeu a ales de la începuturile lumii anumiti oameni pentru mantuire si pe ceilalti pentru damnare. Neputinta de a influenta mantuirea proprie era o problemă foarte dificilă pentru adeptii lui Calvin. Devenise prin urmare o datorie absolută de a crede că erai tu însuti ales pentru mantuire si pentru a elimina orice dubiu, lipsa încrederii în sine era dovada unei credinte insuficiente si semn de damnare. Deci, încrederea în sine a luat locul garantiilor harului oferite de către preoti.
Succesul lumesc a devenit măsura încrederii în sine. Luther a sustinut relatiile de muncă pe cale de formare. Weber califică aplicarea concluziilor lui Luther, observand că „vocatia” divină nu mai era limitată la cler sau la biserică, ci se aplica oricărei ocupatii. Prin urmare oamenii munceau cu sarg pentru a avea garantia faptului că se află printre cei alesi pentru mantuire.
Conform viziunii protestante (si în special a calvinismului) datoria omului în lume era aceea de a munci, realizand cu zel planul lui Dumnezeu (omul era considerat drept o unealtă a divinitătii). Această viziune a locului si sarcinii omului în lume, era însotită de interdictii deosebit de stricte privind cheltuirea banilor munciti pe obiecte de lux sau pe orice altceva ce depăsea stricta necesitate a traiului zilnic.
Max Weber sustine că factorii de mai sus (secondati de interdictiile privind ajutarea oamenilor săraci) au contribuit la reinvestirea continuă a banilor căstigati si astfel (pe termen lung) la mentinerea unei economii foarte dinamice si realizarea unor acumulări de capital considerabile.
Pentru mine, personal, parea un truism ca tari precum Romania nu sunt « facute » pentru capitalism, desi, pe undeva, imi doream disparitia comunismului, insa nu cu prea multa ardoare :D, recunosc. De fapt, temerea mea era ca disparitia sistemului de tip socialist va crea un vid (altul decat vidul emanatilor iliescieni :D) care pe fondul lipsei unor repere axiologice acceptate de societate va genera o destructurare a societatii, cu implicatii in, sau plecand de la sfera economica.
Dar insusi Vestul pragmatic a profitat din plin pe vremea cortinei de fier de echilibrul social pe care il asigura presiunea unui sistem alternativ la cel capitalist. Guvernele nu indrazneau sa ia masuri care sa atenteze la bunastarea cetateanului capitalist, dimpotriva, programele de protectie sociala cu iz socialist asigurau un standard de viata decent categoriilor defavorizate, precum cea a somerilor.
Cam lunga introducerea, insa ce am dorit sa va aduc in atentie era o selectie dintr-o serie de modificari ale codului muncii, pe care le puteti gasi pe saitul lor www.legislatiamuncii.ro,.
Ministerul Muncii evaluează de cateva săptămani mai multe propuneri de modificare a Codului Muncii venite din două direcţii: de la patronate şi de la inspectoratele teritoriale din subordine. Sugestiile au tendinţa de a trage mai la dreapta o legislaţie a muncii care acum favorizeaza angajatul, dar care nu permite ca piaţa muncii să fie mai flexibilă, aşa cum sună cerinţa FMI. Modificările importante sunt cele referitoare la concedieri, fie ele colective sau individuale.
Iată ce modificări sunt posibile:
- Concedierea fără explicaţii. Potrivit autorilor propunerii consecinţa directă este limitarea abuzurilor salariaţilor şi posibilitatea reală a angajatorului de a organiza activitatea societăţii.
- Schimbarea programului de lucru. În Romania, săptămana de lucru este de 40 de ore, cu posibilitatea de a o suplimenta cu cel mult opt ore. AmCham Romania propune "individualizarea timpului de lucru", adică salariatul şi angajatorul să negocieze direct timpul fiecăruia.
- Weekend în mijlocul săptămanii. Se are în vedere si posibilitatea ca ziua libera să nu fie neapărat duminica.
- Intervalul de probă să fie extins, deoarece angajatorii pretind că perioada este prea scurtă pentru a evalua salariaţii.
- Dispare comisia disciplinară în situatia concedierilor din cauza unor abateri.
- Este suprimată procedura cercetării prealabile şi a evaluarii, în caz de necorespundere profesională.
- Fracţionarea concediului de odihnă, pentru a nu mai exista minimum 15 zile lucratoare luate consecutiv.
In rest, ce sa va mai zic, sa munciti bine!
marți, 2 noiembrie 2010
Gourmet si Transilvania din Aye
Am reusit sa iau cateva imagini pe telefonul mobil, pe care le-am ansamblat intr-un scurt montaj video, sper sa va placa :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)