Imparatul Solomon spunea ceva de genul: "nu raspunde nebunului dupa nebunia lui ca sa nu semeni cu el" si "raspunde totusi nebunului, ca sa nu se creada intelept". O traducere mai exacta a termenului "nebun" in inteles solomonian ar fi "nemintosie", prostie, un fel de "nebunie sociala" i-as zice eu.
M-am intrebat adesea care ar fi atitudinea preferabila in fata unui prost, mai ales ca etica ma impiedica pana si sa il etichetez drept prost, chiar si pentru simplul fapt ca prin aceasta ma pun mai presus de el si ma consider "destept". Si totusi, in viata de zi cu zi, suntem confruntati cu mitocania omului needucat. Daca ar fi sa folosesc limbajul paulin, as zice, ca dintre cei prosti cel dintai sunt. Cu toate acestea, adica desi imi vad minusurile, nu ma consider un om needucat, deci nu ma pot pune de buna voie pe acea treapta. In fond, spiritualitatea reprezinta tocmai demersul iesirii din mocirla, cu scopul de a-i scoate si pe altii de acolo, e adevarat.
Intr-una din lucrarile sale antroplogice de referinta, S. Freud face o paralela intre nevropat (in speta boala obsesiv-compulsiva) si primitiv, concluzionand ca exista multe asemanari intre unul si celalalt. O prima concluzie speculativa care ma ispiteste este aceea ca nevropatul este de fapt retardat cultural, insa stim bine ca lucrurile nu stau deloc asa. Jung spunea ca nebunul inlocuieste pusca cu arcul, nimic mai mult, subliniind astfel latura regresiva a dezadaptarii mentale.
Prima afirmatie pe care as face-o in acest context este ca omul mostenteste un fel de "prostie in Adam", care poate fi privita ca o limitare a capacitatilor sale mentale pe criterii biologice. Probabil ca genetic am devenit o acumulare de tensiuni intre o natura primitiva, instinctuala si un om cultural, fiinta cu capabilitati spirituale. Strambarea timpurie a mintii in familie, factori ereditari, mediul poluat, alimentatia dezechilibrata, stresul, munca in exces, uzura varstei, toate se constituie la un moment dat intr-un cocktail care ne dizolva neuronii, nu intamplator asistam la explozia dementelor la varste din ce in ce mai timpurii. Lucru mai putin stiut, OMS estimeaza ca in cativa ani, bolile mentale vor deveni lider in clasamentul bolilor letale, devansand veterani precum bolile cardio-vasculare si cancerul.
In general, pacatul in Adam este oarecum curabil, simptomatologia fiind dominata de fapte grosolane: droguri (sociale sau nu), imoralitate sexuala, furtisaguri, minciuna. Cine a citit Noul Testament, retine cu usurinta ca Isus a vindecat multe persoane atinse de aceste vicii (vamesii si tarfele intra inaintea ipocritilor in Imparatie, ceea nu nu inseamna ca vor intra vreunii in aceasta stare, ci se refera la prioritatea sanselor). Mai mult, pacatul in Adam nu este o vinovatie mostenita, ci o natura decazuta cu care suntem inzestrati, insa - pentru ca lucrurile sa devina clare - Mantuitorul este numit "al 2-lea Adam", tocmai datorita faptului ca marcheaza schimbarea naturii umane si tranzitia din lumea pacatului in cea a dreptatii.
Insa nu pentru pacatul adamic am dorit sa scriu aceste randuri, ci pentru a il diferentia de un pacat mult mai complex si de o gravitate mai mare, anume pacatul luciferic (voi aveti ca tata pe diavolul, le spune Isus intr-o anume ocazie iudeilor). Distinctia pare la prima vedere destul de artificiala si nefondata, dat fiind ca proto-parintii nostri au devenit un fel de avatari ai pacatului pe planeta noastra, mostenind deci oarecum "calitatile" aliatului catarat in copacul cunoasterii. Asadar, Adam rupe alianta cu Creatorul si isi alege un nou dumnezeu sub forma de sarpe care ii aduce o natura decazata si un spirit titanic. Astfel ca ADN-ul pacatului e un sarpe dublu-spiralat, avand pe de o parte poftele izvorate din dorinta de satisfacere neconditionata a instinctelor, iar de cealalta parte, dorinta de a fi asemeni lui Dumnezeu.
De aici pana a se considera pe sine insusi dumnezeu, nu mai e decat un pas, pe care Cain il face fara sa clipeasca. Mesajul criptat a lui Cain a fost: "nu ai fost multumit, Doamne, cu roadele pamantului pe care ti le-am adus eu, ai vrut un miel, iata ca Ti-am adus un miel mai bun, pe fratele meu" (in acest fel, Cain a fost un fel de prooroc, pentru ca omuciderea sa prefigura intr-un anume sens jertfa Fiului Omului). Cain si-a luat soarta in mainle proprii si a decis ca manuirea va veni de la el, prin gnoza si razvratire. De atunci incolo, multi oameni au fost adusi jertfa pe acest altar al scopurilor cainice, prin razboaie, exploatare, ura si razbunare.
Planeta se afla acum in valtoarea acestei alegeri: mantuirea prin stiinta, in fond nemurirea prin manipulare genetica pare a fi la doi pasi, si cea vestita de Domnul in gradina Edenului, in care Samanta omului va zdrobi capul sarpelui, ca sa nu mai vorbim de cei care cred ca mantuirea le va veni din religie, nu de la Domnul.
In acest punct, rationamentul ne conduce la o dilema, de cine sa ne fie mai frica, de pacatul in Adam sau de cel luciferic? Ah, da, am uitat sa mentionez caracteristicile pacatului luciferic. Poate ma ajuta cineva.
