Primitivi sau ospitalieri
Intr-o emisiune tv de bancuri reporterul intreba oamenii pe
strada: “credeti ca suntem un popor primitiv?”.
“Oh, da, cum sa nu, romanul este ospitalier din totdeauna!”. Deci eu as
intreba: credeti ca avem o gandire primitiva?
Intr-una din lucrarile lui antropologice, Freud analizeaza
in parallel gandirea nevroticului cu cea a primitivului, mai précis a
obsesiv-compulsivului. Printre altele, rezulta ca atat unul cat si celalalt au
functia psihologica gandire subdezvoltata. O caracteristica speciala a gandirii
primitive este aceea a sincretismului, a incapacitatii de a diferentia intre
realitatea subiectiva si cea obiectiva, adica ceea ce se impune nevroticului ca
adevar la nivel psihologic este in mod automat considerat ca fiind realitate
externa. In sens tehnic, aceasta este o gandire de tip magic, care nu poate
separa adecvat cele doua planuri si care considera ca ritualurile conduse in
sfera subiectiva vor determina modificari simetrice in cea obiectiva (aceasta
din punctul nostru de vedere, care diferentiem cele doua planuri/ sfere).
Doua cazuri aparent opuse
Un fel de amic, nu prea stiu cum sa ii zic, cuvantator in
cele sfinte, a ajuns la un moment dat,
dupa multi ani de predicare a Evangheliei, sa tina lectii de stiinta la nivelul
clasei a 6-a primare. Cunoscutii si enoriasii s-au despartit (ha ha, inevitabil
:D) in cele doua tabere clasice: pro si contra, fiecare cu argumentele de
rigoare. Sa fiu mai clar: nu lectiile de a 6-a ar fi fost problema, ci faptul
ca acestea inlocuiau tot ceea cladise la nivel de paradigma amicul meu pana
atunci. Cred ca ambele tabere, poate mai mult a mea – ha ha, da, m-am raliat si
eu uneia –, isi puneau intrebarea: “cat de sincer e omul, daca este cand a
fost, atunci sau acum?”. Nu este scopul nostru de a ne apleca asupra
explicatiilor date de omul respectiv, pentru ca in asemenea cazuri prevaleaza
oricun rationamentele de tip afectiv, in primul rand cel justificativ, insa noi
(tu si cu mine, cititorule, thanks for reading!) punem mai degraba intrebari
decat sa oferim raspunsuri :)
Al 2-lea caz, o asa-zisa vedeta, adica o fi n-o fi, nu stiu,
unii zic ca da, altii ca nu, hai sa-i zicem totusi vedeta, chiar daca de
carton, se duce la vrajitoare sa o dezlege de blesteme LOL. Vrajitoarea, care o
vede ca merge cu Porsche, ii zice: “haoleu, blesteme grele pe masina asta,
trebuie sa o ardem”. Vedeta, la care vedem clar cum se manifesta funtia gandire
reprimata sau primitiva incearca sa obiecteze: “pai stai putin, blestemele sunt
pe mine sau pe masina?”. Nu conteaza ce i-a raspuns vrajitoarea, dar interesant
de notat este ca a reusit sa isi convinga victima sa arunce 100.000 de euro in
lac pentru a scapa de blesteme LOL.
Acum, vedeti voi dragi prieteni, noi, care nu transpiram pe
teren si suntem simpli spectatori, ne intrebam: oare ce o fi in mintea unei
persoane care arunca o suma mare de bani in lac pentru a scapa de niste
blesteme imaginare? Sau in a celei care
dintr-o data isi arunca la gunoi tot trecutul si se vede un nou Einstein?
Obiectiv si subiectiv
Relativ recent am vizitat o expozitie in aer liber pe tema
stilului de viata alternativ. Am ajuns la un palc de corturi de tipul celor pe
care le stiam din filmele cu indienii din America de Nord. Aceste corturi erau
locuite, zice-se – sau cel putin ziua, pe durata expozitiei – de caucazieni
vopsiti astfel incat sa semene cu nativii din Nord America. Dupa vizita in
cort, am avut curiozitatea de a ii pune cateva intrebari “indianului”, care, in
afara de faptul ca era vopsit, era echpat ca un veritabil indian. Ne-a tinut un
scurt discurs despre totemurile purtate, despre spirite, samanism, pe tonul
omului convins de ceea ce spune. Avea chiar si o pipa a pacii si ne-a prezentat
un istoric al acesteia din perspectiva lor, nu a civilizatiei europene (pipa e
sacra si nu a putut-o vedea :( ). In
timp ce “indianul” vorbea, ma gandeam ca profilul fizic il arata mai degraba ca
pe un iubitor de bere (ca pe orice belgian care "se respecta") si ma intrebam cat
credea (in) ceea ce spunea, dar intrebarea era mai degraba slaba, pentru ca nu
in fapt nu ma interesa ce crede el, pur si simplu pentru ca nu era treaba mea.
Precum indianul din parc, fiecare avem convingerile noastre
pe care ni le argumentam mai mult sau mai putin obiectiv. Suntem atunci cu
totii asemeni prietenului meu reformator, vedetei care apeleaza la vrajitoare
sau samanului din cort?
Solutia
In “A beautifull mind”, matematicianul geniu schizofren
reuseste sa dezvolte o metoda rationala prin care sa faca diferenta intre
halucinatie si realitate. Chiar daca este un film artistic, realitatea este ca
solutia diferentierii intre real si imaginar se afla in ratiune.
Nu este greu de observat ca samanilor le place sa stearga
linia dintre obiectiv si subiectiv, intre absolut si relativ. Pe nevrotic
adevarul obiectiv il deranjeaza, el va conduce aproape invariabil discutia spre
zona subiectiva si va relativiza. Da, o mare dragoste pentru relativ. Intocmai
cu marxismul avea o retorica si argumentatie specifice, tot astfel are si
primitivul. Fiti siguri ca la acest punct, argumentul lui va fi ca si noi ne
folosim de aceeasi metodologie, ceea ce este fals.
Noi nu negam ca perceptia realitatii se face pe cai
biochimice, plecand din analizatori, iar interpetarea ei este, de asemenea,
dependenta de acestea, insa putem avea certitudini in aceasta lume. Era bancul
ala cu cei 2 indivizi care se certau la etajul 10 al unui bloc: unul ii spunea celuilalt sa nu sara pentru ca va
muri, tocmai pentru ca exista o lege a gravitatiei, dar cel de-al doilea a
sarit, manat de convingeri pe care doar el le intelegea. Nu stim finalul, stim
doar ca – in cadere – in dreptul etajului 1 cel care plonjase in gol s-a
linistit: “ok, nu voi pati nimic nici de data asta, de la etajul 1 am mai sarit”.
Deci, oricat de mult ati dori sa fiti originali cu orice
pret, nu dati la o parte stiinta celor dinaintea voastra, incercati sa
intelegeti ce au spus ei inainte de a inova. Progresul inseamna inovatie si
ruperea unor tipare vechi, dar nu contradictie. Noua paradigma o va ingloba
logic pe cea veche, nu o va arunca la gunoi pur si simplu.
In loc de concluzii
Gandirea este o functie la fel de greu de intretinut ca si
creierul insusi, insa omul a fost inzestrat cu ratiune pentru a se putea
orienta in aceasta lume altfel decat cu ajutorul instinctelor. Oricat de
seducatoare ar parea caile mistice, samanice, intuitive sau instinctive,
reflectia mintii si vechile repere axiologice sunt mijloace mult mai sigure de
orientare in lume. Nu este suficient sa te afli mereu in acelasi punct, insa,
pentru ca stagnarea este de fapt regres. Avem nevoie de crestere spirituala.
Daca iti vine sa mergi la vrajitoare pentru rezolvarea
problemelor, gandeste inainte de a face acest pas. Daca dai de o noua filosofie
seducatoare prin magia si misterul ei, incearca sa intelegi daca aceasta te
aduce mai aproape de realitate sau adoptarea ei nu va fi decat o cale de
evadarea nevrotica din aceasta realitate.