sâmbătă, 12 mai 2012

Inteligenta, viclenie sau gandire de tip magic?


Primitivi sau ospitalieri

Intr-o emisiune tv de bancuri reporterul intreba oamenii pe strada: “credeti ca suntem un popor primitiv?”.  “Oh, da, cum sa nu, romanul este ospitalier din totdeauna!”. Deci eu as intreba: credeti ca avem o gandire primitiva?
Intr-una din lucrarile lui antropologice, Freud analizeaza in parallel gandirea nevroticului cu cea a primitivului, mai précis a obsesiv-compulsivului. Printre altele, rezulta ca atat unul cat si celalalt au functia psihologica gandire subdezvoltata. O caracteristica speciala a gandirii primitive este aceea a sincretismului, a incapacitatii de a diferentia intre realitatea subiectiva si cea obiectiva, adica ceea ce se impune nevroticului ca adevar la nivel psihologic este in mod automat considerat ca fiind realitate externa. In sens tehnic, aceasta este o gandire de tip magic, care nu poate separa adecvat cele doua planuri si care considera ca ritualurile conduse in sfera subiectiva vor determina modificari simetrice in cea obiectiva (aceasta din punctul nostru de vedere, care diferentiem cele doua planuri/ sfere).

Doua cazuri aparent opuse

Un fel de amic, nu prea stiu cum sa ii zic, cuvantator in cele sfinte, a ajuns  la un moment dat, dupa multi ani de predicare a Evangheliei, sa tina lectii de stiinta la nivelul clasei a 6-a primare. Cunoscutii si enoriasii s-au despartit (ha ha, inevitabil :D) in cele doua tabere clasice: pro si contra, fiecare cu argumentele de rigoare. Sa fiu mai clar: nu lectiile de a 6-a ar fi fost problema, ci faptul ca acestea inlocuiau tot ceea cladise la nivel de paradigma amicul meu pana atunci. Cred ca ambele tabere, poate mai mult a mea – ha ha, da, m-am raliat si eu uneia –, isi puneau intrebarea: “cat de sincer e omul, daca este cand a fost, atunci sau acum?”. Nu este scopul nostru de a ne apleca asupra explicatiilor date de omul respectiv, pentru ca in asemenea cazuri prevaleaza oricun rationamentele de tip afectiv, in primul rand cel justificativ, insa noi (tu si cu mine, cititorule, thanks for reading!) punem mai degraba intrebari decat sa oferim raspunsuri :)
Al 2-lea caz, o asa-zisa vedeta, adica o fi n-o fi, nu stiu, unii zic ca da, altii ca nu, hai sa-i zicem totusi vedeta, chiar daca de carton, se duce la vrajitoare sa o dezlege de blesteme LOL. Vrajitoarea, care o vede ca merge cu Porsche, ii zice: “haoleu, blesteme grele pe masina asta, trebuie sa o ardem”. Vedeta, la care vedem clar cum se manifesta funtia gandire reprimata sau primitiva incearca sa obiecteze: “pai stai putin, blestemele sunt pe mine sau pe masina?”. Nu conteaza ce i-a raspuns vrajitoarea, dar interesant de notat este ca a reusit sa isi convinga victima sa arunce 100.000 de euro in lac pentru a scapa de blesteme LOL.
Acum, vedeti voi dragi prieteni, noi, care nu transpiram pe teren si suntem simpli spectatori, ne intrebam: oare ce o fi in mintea unei persoane care arunca o suma mare de bani in lac pentru a scapa de niste blesteme imaginare?  Sau in a celei care dintr-o data isi arunca la gunoi tot trecutul si se vede un nou Einstein?

Obiectiv si subiectiv

Relativ recent am vizitat o expozitie in aer liber pe tema stilului de viata alternativ. Am ajuns la un palc de corturi de tipul celor pe care le stiam din filmele cu indienii din America de Nord. Aceste corturi erau locuite, zice-se – sau cel putin ziua, pe durata expozitiei – de caucazieni vopsiti astfel incat sa semene cu nativii din Nord America. Dupa vizita in cort, am avut curiozitatea de a ii pune cateva intrebari “indianului”, care, in afara de faptul ca era vopsit, era echpat ca un veritabil indian. Ne-a tinut un scurt discurs despre totemurile purtate, despre spirite, samanism, pe tonul omului convins de ceea ce spune. Avea chiar si o pipa a pacii si ne-a prezentat un istoric al acesteia din perspectiva lor, nu a civilizatiei europene (pipa e sacra si nu a putut-o vedea :(  ). In timp ce “indianul” vorbea, ma gandeam ca profilul fizic il arata mai degraba ca pe un iubitor de bere (ca pe orice belgian care "se respecta") si ma intrebam cat credea (in) ceea ce spunea, dar intrebarea era mai degraba slaba, pentru ca nu in fapt nu ma interesa ce crede el, pur si simplu pentru ca nu era treaba mea.

Precum indianul din parc, fiecare avem convingerile noastre pe care ni le argumentam mai mult sau mai putin obiectiv. Suntem atunci cu totii asemeni prietenului meu reformator, vedetei care apeleaza la vrajitoare sau samanului din cort?

Solutia

In “A beautifull mind”, matematicianul geniu schizofren reuseste sa dezvolte o metoda rationala prin care sa faca diferenta intre halucinatie si realitate. Chiar daca este un film artistic, realitatea este ca solutia diferentierii intre real si imaginar se afla in ratiune.
Nu este greu de observat ca samanilor le place sa stearga linia dintre obiectiv si subiectiv, intre absolut si relativ. Pe nevrotic adevarul obiectiv il deranjeaza, el va conduce aproape invariabil discutia spre zona subiectiva si va relativiza. Da, o mare dragoste pentru relativ. Intocmai cu marxismul avea o retorica si argumentatie specifice, tot astfel are si primitivul. Fiti siguri ca la acest punct, argumentul lui va fi ca si noi ne folosim de aceeasi metodologie, ceea ce este fals.
Noi nu negam ca perceptia realitatii se face pe cai biochimice, plecand din analizatori, iar interpetarea ei este, de asemenea, dependenta de acestea, insa putem avea certitudini in aceasta lume. Era bancul ala cu cei 2 indivizi care se certau la etajul 10 al unui bloc: unul ii  spunea celuilalt sa nu sara pentru ca va muri, tocmai pentru ca exista o lege a gravitatiei, dar cel de-al doilea a sarit, manat de convingeri pe care doar el le intelegea. Nu stim finalul, stim doar ca – in cadere – in dreptul etajului 1 cel care plonjase in gol s-a linistit: “ok, nu voi pati nimic nici de data asta, de la etajul 1 am mai sarit”.
Deci, oricat de mult ati dori sa fiti originali cu orice pret, nu dati la o parte stiinta celor dinaintea voastra, incercati sa intelegeti ce au spus ei inainte de a inova. Progresul inseamna inovatie si ruperea unor tipare vechi, dar nu contradictie. Noua paradigma o va ingloba logic pe cea veche, nu o va arunca la gunoi pur si simplu.

In loc de concluzii

Gandirea este o functie la fel de greu de intretinut ca si creierul insusi, insa omul a fost inzestrat cu ratiune pentru a se putea orienta in aceasta lume altfel decat cu ajutorul instinctelor. Oricat de seducatoare ar parea caile mistice, samanice, intuitive sau instinctive, reflectia mintii si vechile repere axiologice sunt mijloace mult mai sigure de orientare in lume. Nu este suficient sa te afli mereu in acelasi punct, insa, pentru ca stagnarea este de fapt regres. Avem nevoie de crestere spirituala.
Daca iti vine sa mergi la vrajitoare pentru rezolvarea problemelor, gandeste inainte de a face acest pas. Daca dai de o noua filosofie seducatoare prin magia si misterul ei, incearca sa intelegi daca aceasta te aduce mai aproape de realitate sau adoptarea ei nu va fi decat o cale de evadarea nevrotica din aceasta realitate.