100 de milioane de paini

Intr-una din postarile anterioare aminteam de jerfta adusa de Cain ca un substitut al mielului, cum adica adeptii pozitivismului logic sustin ca stiinta avea nevoie de o asemena crima, inerenta progresului tehnologic. Prima data cand am auzit aceasta teorie am ras, dupa care m-am intristat, pentru ca exista evidente ca sustinatorii ei nu glumesc. Conceptia asta ca cel mai tare sau viclean il rapune pe cel slab sau naiv nu vine doar de la Darwin, are un traseu care trece pe la Machiavelli, Faust si merge adanc in traditia antica. Nazismul nu e singura ideologie recenta care s-a hranit cu sangele lui Abel. Exista in istoria lumii acest fir dublu a a doua filosofii in conflict, a salvarii prin faptele omului versus credinta intr-un Mantuitor.

Vremurile pe care le traim nu lasa loc de prea mult dubiu cu privire la filosofia dominanta, indiferent ca aceasta s-ar disimula si in spatele unor religii : omul a invins, este o chestiune de timp pana mantuirea din conditia de muritor va fi depasita prin stiinta. Pretul, nesemnificativ in raport cu un obiectiv atat de mare, moartea lui Abel.

Desigur ca multi dintre noi traim intr-o tara civilizata, in care exploatarea resurselor din zonele mai putin dezvoltate este de la sine inteleasa. Ne place gustul fructelor culese prin cine stie ce tara saraca de un amarat platit cu cativa centi pe ora. Nu concepem ca am putea ramane fara benzina sau motorina pentru automobilele noastre, pana vom gasi un alt combustibil pentru propulsia lor. Sigur ca ne pare rau pentru victimele colaterale din razboaiele purtate pentru mentinerea acestora la un pret accesibil, insa nu le putem ajuta prea mult, au avut ghinion ca s-au nascut in tarile lor subdezvoltate. Avem o simpatie pentru acesti oameni si uneori ne linistim constiinta inaltand rugaciuni de fatada pentru ei.

De cateva zile, Vestul civilizat da cu bombe in Libia ca sa ii aduca pe conducatorii tarii pe calea cea buna. Ca sa salveze 1.000 de demonstranti, mantuitorii din vest omoara 2.000 de civili nevinovati, simpla matematica, victime colaterale. O racheta tomahawk costa circa 1.000.000 de dolari. De la inceperea campaniei, au fost aruncate peste 100 de rachete, deci s-au cheltuit peste 100 de milioane deja in acest razboi, fara a mai lua in calcul multe alte costuri.

Ma gandeam, ce ar fi fost daca in Africa ar fi fost « aruncate » 100.000.000 de milioane de paini ? Ei da, sunt naiv, stiu, painile nu aduc petrol. Asa e, poate Abel trebuie sa moara. Habar n’am cat de bun sau rau de Gaddafi, as zice ca pare un om mai curand rau dupa standardele vestului, nu cred ca el e Abel, dar cred ca fiecare om nevinovat care sufera cea mai mica zgarietura din cauza agresorilor e o pata pe obrazul celor care sponsorizeaza razboiul.

Alogeni si bastinasi

Cu ceva timp in urma, fostul ministru de externe devenit parlamentar European, bastinasul Adrian Severin spunea despre actualul presedinte al Romaniei ca este tatar si ca aceasta il face sa „manipuleze suferintele poporului roman“.

„Atunci cind vor puterea, alogenii stiu sa inteleaga si sa manipuleze perfect suferintele popoarelor in mijlocul carora traiesc. Este cazul corsicanului Bonaparte pentru francezi, al austriacului Hitler pentru germani, al gruzinului Giugasvili (Stalin) pentru rusi sau al tatarului Basescu pentru romani” spunea romanul get-beget A. Severin.

Termenul alogen este prin etimologie opus lui “bastinas”, de-al locului, adica nascut sau venit din alta parte. Domnul Adrian, ca unul cu radacinile bine infipte in solul natal precum si in spinarea poporului roman, care de altfel l-a si ales sa il reprezinte in PE, ametit de seva intelepciunii mioritice care ii circula prin neuroni, s-a gandit el ca a venit momentul sa isi mai umfle un pic trunchiul bunastarii stramoseseti si, na, pentru asta a gasit el niste fraieri de englezi pe care sa ii fraiereasca de niste bani, ceva in genul smenarilor de odinioara care roiau pe langa casele de schimb valutar.

Acu’, deh, inglejii aia erau de fapt jurnalisti ‘under cover’, iar d-nul Adrian s-a trezit in fundul gol in fata presei. Ei da, explicatii va gasi el, in maniera damboviteana, sunt sigur de asta, de fapt a si gasit, ca de fapt interventia sa era legala, pana si shpaga era legal. Notabil in toata povestea asta este tocmai faptul ca cei care se dau bastinasi sunt de fapt adevaratii alogeni (in sens peiorativ de data asta), pentru ca ei nu dau doi bani pe concepte precum “onoare”, “patrie”, “constiinta morala”, dar stiu sa foloseasca foarte bine prejudecatile celor in mijlocul carora traiesc in propriul lor interes.

Acu’ nu stiu ce-om fi noi astia emigrati, niste alogeni care incearca sa se agate de tulpina fireasca a tarilor prin care au ajuns. Asta e, salutari de la noi, alogenii. Dragostea asta a romanului fata de proprii sai calai o inteleg destuld e greu cateodata. Uite frate, ca scriind despre asta nu sunt patriot in mintea unora si am comis un pacat miscand in front. Hai atunci, “traiasca bastinasii!”.

Sange negru contra sange rosu

Ar fi de ras, daca nu ar fi atat de tragic! Seful mincinosilor din Yoropa, piticul Sar-ko-Pinocchio, obosit de escapadele unei trufe - pe nume Racla Rubni - care intamplator ii este sotie, s-a gandit el, in timp ce statea pe closetul lui imperial de pe Yelizes ca ce-ar fi daca ar avea si el micul lui teren de joaca pentru armata sa liliputana, ceva in genul arimencanilor in Yq. E adevarat ca vajnicii sai luptatori aveau articulatiile scapulo-humerale cam anchilozate de la razboaiele anterioare (WW1 and 2, a nu se confunda cu populara firma auto, desi atat WW1&2 cat si VW s-au nascut in aceeasi tara) de cat tinusera mainile sus, dar, gandea el, ca s-or obisnui ei si cu puscoacele astea moderne, mai usoare oricum, si ca, la o adica unchiul Sma il salveaza si de data asta, daca ar da-o gres.

Salivase el destul, ani de zile, in vreme ce unchiul Sma de peste garla atlantica sugea giftuit de la tzatza oleoductelor iqirene. Dupa ce cu cativa ani inainte fratele coloneaua Garbafi i-a sponsorizat campania electorala, gandi el ca e momentul bun sa ii bage un cutit in spate lu' coloneaua, ca sa se piarda urmele finantarii ilegale.

Da' cum piticu' nu e singuru' ratat din Yoropa se mai gasi pe ici pe colo cate unu'' care sa se alature sleahtei insetate de laptele cel negru Lydian. Asa ca degraba se repezira la masinariile lor de ucidere in masa sofisticate si se napustira pe coloneaua, ca cica salveaza tzivilii, insa masinariile astea nastrusnice, insetate de sange, ale lor vor omori mult mai mult tzivili decat ar fi facut-o, cica coloneaua (scuzati cacofonia, da' merge bine in asa companie selecta).

Sa te apuce tristetea, nu alta, cand vezi cum guitza mai ceva ca un groshtei de Ignat viestul cel crescut cu lapte negru cand ii miroazna a sange imbibat cu hidrocarburi.

Sange negru contra sange rosu. Hm, incurcata socoteala... Da' tare am yo o banuiala ca sangele cel rosu isi va cere curand pretul din mainile celor ce l-au varsat. Posibil ca acestia sa arda intr-un foc mai negru decat petrolul cel ce l-au visat si pentru care iute au scos sabia din teaca.

Pacatul lui Adam si pacatul lui Lucifer

Imparatul Solomon spunea ceva de genul: "nu raspunde nebunului dupa nebunia lui ca sa nu semeni cu el" si "raspunde totusi nebunului, ca sa nu se creada intelept". O traducere mai exacta a termenului "nebun" in inteles solomonian ar fi "nemintosie", prostie, un fel de "nebunie sociala" i-as zice eu.

M-am intrebat adesea care ar fi atitudinea preferabila in fata unui prost, mai ales ca etica ma impiedica pana si sa il etichetez drept prost, chiar si pentru simplul fapt ca prin aceasta ma pun mai presus de el si ma consider "destept". Si totusi, in viata de zi cu zi, suntem confruntati cu mitocania omului needucat. Daca ar fi sa folosesc limbajul paulin, as zice, ca dintre cei prosti cel dintai sunt. Cu toate acestea, adica desi imi vad minusurile, nu ma consider un om needucat, deci nu ma pot pune de buna voie pe acea treapta. In fond, spiritualitatea reprezinta tocmai demersul iesirii din mocirla, cu scopul de a-i scoate si pe altii de acolo, e adevarat.

Intr-una din lucrarile sale antroplogice de referinta, S. Freud face o paralela intre nevropat (in speta boala obsesiv-compulsiva) si primitiv, concluzionand ca exista multe asemanari intre unul si celalalt. O prima concluzie speculativa care ma ispiteste este aceea ca nevropatul este de fapt retardat cultural, insa stim bine ca lucrurile nu stau deloc asa. Jung spunea ca nebunul inlocuieste pusca cu arcul, nimic mai mult, subliniind astfel latura regresiva a dezadaptarii mentale.

Prima afirmatie pe care as face-o in acest context este ca omul mostenteste un fel de "prostie in Adam", care poate fi privita ca o limitare a capacitatilor sale mentale pe criterii biologice. Probabil ca genetic am devenit o acumulare de tensiuni intre o natura primitiva, instinctuala si un om cultural, fiinta cu capabilitati spirituale. Strambarea timpurie a mintii in familie, factori ereditari, mediul poluat, alimentatia dezechilibrata, stresul, munca in exces, uzura varstei, toate se constituie la un moment dat intr-un cocktail care ne dizolva neuronii, nu intamplator asistam la explozia dementelor la varste din ce in ce mai timpurii. Lucru mai putin stiut, OMS estimeaza ca in cativa ani, bolile mentale vor deveni lider in clasamentul bolilor letale, devansand veterani precum bolile cardio-vasculare si cancerul.

In general, pacatul in Adam este oarecum curabil, simptomatologia fiind dominata de fapte grosolane: droguri (sociale sau nu), imoralitate sexuala, furtisaguri, minciuna. Cine a citit Noul Testament, retine cu usurinta ca Isus a vindecat multe persoane atinse de aceste vicii (vamesii si tarfele intra inaintea ipocritilor in Imparatie, ceea nu nu inseamna ca vor intra vreunii in aceasta stare, ci se refera la prioritatea sanselor). Mai mult, pacatul in Adam nu este o vinovatie mostenita, ci o natura decazuta cu care suntem inzestrati, insa - pentru ca lucrurile sa devina clare - Mantuitorul este numit "al 2-lea Adam", tocmai datorita faptului ca marcheaza schimbarea naturii umane si tranzitia din lumea pacatului in cea a dreptatii.

Insa nu pentru pacatul adamic am dorit sa scriu aceste randuri, ci pentru a il diferentia de un pacat mult mai complex si de o gravitate mai mare, anume pacatul luciferic (voi aveti ca tata pe diavolul, le spune Isus intr-o anume ocazie iudeilor). Distinctia pare la prima vedere destul de artificiala si nefondata, dat fiind ca proto-parintii nostri au devenit un fel de avatari ai pacatului pe planeta noastra, mostenind deci oarecum "calitatile" aliatului catarat in copacul cunoasterii. Asadar, Adam rupe alianta cu Creatorul si isi alege un nou dumnezeu sub forma de sarpe care ii aduce o natura decazata si un spirit titanic. Astfel ca ADN-ul pacatului e un sarpe dublu-spiralat, avand pe de o parte poftele izvorate din dorinta de satisfacere neconditionata a instinctelor, iar de cealalta parte, dorinta de a fi asemeni lui Dumnezeu.

De aici pana a se considera pe sine insusi dumnezeu, nu mai e decat un pas, pe care Cain il face fara sa clipeasca. Mesajul criptat a lui Cain a fost: "nu ai fost multumit, Doamne, cu roadele pamantului pe care ti le-am adus eu, ai vrut un miel, iata ca Ti-am adus un miel mai bun, pe fratele meu" (in acest fel, Cain a fost un fel de prooroc, pentru ca omuciderea sa prefigura intr-un anume sens jertfa Fiului Omului). Cain si-a luat soarta in mainle proprii si a decis ca manuirea va veni de la el, prin gnoza si razvratire. De atunci incolo, multi oameni au fost adusi jertfa pe acest altar al scopurilor cainice, prin razboaie, exploatare, ura si razbunare.

Planeta se afla acum in valtoarea acestei alegeri: mantuirea prin stiinta, in fond nemurirea prin manipulare genetica pare a fi la doi pasi, si cea vestita de Domnul in gradina Edenului, in care Samanta omului va zdrobi capul sarpelui, ca sa nu mai vorbim de cei care cred ca mantuirea le va veni din religie, nu de la Domnul.

In acest punct, rationamentul ne conduce la o dilema, de cine sa ne fie mai frica, de pacatul in Adam sau de cel luciferic? Ah, da, am uitat sa mentionez caracteristicile pacatului luciferic. Poate ma ajuta cineva.

Daca esti prietenul meu

check this out:





sursa: Giovanna R.

Ce calitate a avut Isus inainte de intrupare

Am primit de la prietena mea Merima titlul pentru un subiect care se doreste dezbatut: "ce calitate a avut Isus inainte de intrupare". Ca un trinitarian ce sunt, care crede in Tatal, Fiul si Duhul Sfant, deduc faptul ca intrebarea s-ar dori o abordare inedita a dogmei Trinitatii. Pentru ca intru inceput nu doresc sa fac vreo sugestie cu privire la cursul posibil al discutiei, as dori sa ma exprim printr-o ilustratie:

Un portar de fotbal a fost introdus la pauza in echipa pe durata unui meci oficial. Pentru ca jucatorii de camp mai schimbasera de-a lungul timpului rolurile intre ei, din aparator mijlocas samd, cineva l-a intrebat pe portarul nou intrat: "tu ce calitate ai avut inainte de a intra in teren?" Portarul s-a uitat la preopinentul sau cu mirare si i-a raspuns: "pai am fost portar si inainte de intrarea pe teren, chiar daca unul de rezerva. Mai mult decat atat, tot portar voi fi si dupa iesirea mea de pe teren" :) S-a intamplat insa, dupa o vreme, ca portarul a devenit si antrenor secund al echipei, deci era acum un antrenor-jucator, situatia aceasta incurcand si mai mult prejudecatile celor care doreau ca fiecare jucator sa fie bine catalogat intr-un raft.

Ce am putea spune despre portar? Pai in primul rand el exista si inainte de intrarea in teren. In al 2-lea rand, el era portar chiar daca nu ar fi jucat in acel meci. In al treilea rand, a invatat sa faca disctinctie intre rol, calitate si functie.

De la Arthur Schopenhauer incoace

Cred Schopenhauer a fost unul dintre primii filosofi, daca nu primul, care a vorbit despre drepturile animalelor. Am remarcat ca, in general, oamenii inteleg putin despre aceasta parte a naturii (sau creatiei, din punctul meu de vedere). In mod paradoxal, atat din evolutionism cat si din creationism rezulta o mare responsabilitate fata de animale. Ca evolutionist, trebuie sa admiti ca animalele sunt rudele tale, chiar daca pe o veriga inferioara, iar din perspectiva creationismului omul are un mandat de a se ingriji de intreaga natura, in mod deosebit de animale.

Am primit clipul acesta pe email de la un prieten, banuiesc ca el mai exista pe vreundeva pe un sait gen youtube. Imaginile surprinse mi se par uimitoare, relevand capacitati empatice nebanuite ale unor specii. Insa nu doar de aceea imi iubesc pisicile :)

In general, interopolarile de tipul postarii de fata sunt subsumate obiectivului mai larg de a dobandi ceea ce as numi "a wider view of the creation" sau "life" (pentru agnostici si atei), din pricina ca eu consider educatia formala actuala doar o indoctrinare si formare a unei categorii de semidocti cat mai lesne manipulabila.