Pacatul lui Adam si pacatul lui Lucifer

Imparatul Solomon spunea ceva de genul: "nu raspunde nebunului dupa nebunia lui ca sa nu semeni cu el" si "raspunde totusi nebunului, ca sa nu se creada intelept". O traducere mai exacta a termenului "nebun" in inteles solomonian ar fi "nemintosie", prostie, un fel de "nebunie sociala" i-as zice eu.

M-am intrebat adesea care ar fi atitudinea preferabila in fata unui prost, mai ales ca etica ma impiedica pana si sa il etichetez drept prost, chiar si pentru simplul fapt ca prin aceasta ma pun mai presus de el si ma consider "destept". Si totusi, in viata de zi cu zi, suntem confruntati cu mitocania omului needucat. Daca ar fi sa folosesc limbajul paulin, as zice, ca dintre cei prosti cel dintai sunt. Cu toate acestea, adica desi imi vad minusurile, nu ma consider un om needucat, deci nu ma pot pune de buna voie pe acea treapta. In fond, spiritualitatea reprezinta tocmai demersul iesirii din mocirla, cu scopul de a-i scoate si pe altii de acolo, e adevarat.

Intr-una din lucrarile sale antroplogice de referinta, S. Freud face o paralela intre nevropat (in speta boala obsesiv-compulsiva) si primitiv, concluzionand ca exista multe asemanari intre unul si celalalt. O prima concluzie speculativa care ma ispiteste este aceea ca nevropatul este de fapt retardat cultural, insa stim bine ca lucrurile nu stau deloc asa. Jung spunea ca nebunul inlocuieste pusca cu arcul, nimic mai mult, subliniind astfel latura regresiva a dezadaptarii mentale.

Prima afirmatie pe care as face-o in acest context este ca omul mostenteste un fel de "prostie in Adam", care poate fi privita ca o limitare a capacitatilor sale mentale pe criterii biologice. Probabil ca genetic am devenit o acumulare de tensiuni intre o natura primitiva, instinctuala si un om cultural, fiinta cu capabilitati spirituale. Strambarea timpurie a mintii in familie, factori ereditari, mediul poluat, alimentatia dezechilibrata, stresul, munca in exces, uzura varstei, toate se constituie la un moment dat intr-un cocktail care ne dizolva neuronii, nu intamplator asistam la explozia dementelor la varste din ce in ce mai timpurii. Lucru mai putin stiut, OMS estimeaza ca in cativa ani, bolile mentale vor deveni lider in clasamentul bolilor letale, devansand veterani precum bolile cardio-vasculare si cancerul.

In general, pacatul in Adam este oarecum curabil, simptomatologia fiind dominata de fapte grosolane: droguri (sociale sau nu), imoralitate sexuala, furtisaguri, minciuna. Cine a citit Noul Testament, retine cu usurinta ca Isus a vindecat multe persoane atinse de aceste vicii (vamesii si tarfele intra inaintea ipocritilor in Imparatie, ceea nu nu inseamna ca vor intra vreunii in aceasta stare, ci se refera la prioritatea sanselor). Mai mult, pacatul in Adam nu este o vinovatie mostenita, ci o natura decazuta cu care suntem inzestrati, insa - pentru ca lucrurile sa devina clare - Mantuitorul este numit "al 2-lea Adam", tocmai datorita faptului ca marcheaza schimbarea naturii umane si tranzitia din lumea pacatului in cea a dreptatii.

Insa nu pentru pacatul adamic am dorit sa scriu aceste randuri, ci pentru a il diferentia de un pacat mult mai complex si de o gravitate mai mare, anume pacatul luciferic (voi aveti ca tata pe diavolul, le spune Isus intr-o anume ocazie iudeilor). Distinctia pare la prima vedere destul de artificiala si nefondata, dat fiind ca proto-parintii nostri au devenit un fel de avatari ai pacatului pe planeta noastra, mostenind deci oarecum "calitatile" aliatului catarat in copacul cunoasterii. Asadar, Adam rupe alianta cu Creatorul si isi alege un nou dumnezeu sub forma de sarpe care ii aduce o natura decazata si un spirit titanic. Astfel ca ADN-ul pacatului e un sarpe dublu-spiralat, avand pe de o parte poftele izvorate din dorinta de satisfacere neconditionata a instinctelor, iar de cealalta parte, dorinta de a fi asemeni lui Dumnezeu.

De aici pana a se considera pe sine insusi dumnezeu, nu mai e decat un pas, pe care Cain il face fara sa clipeasca. Mesajul criptat a lui Cain a fost: "nu ai fost multumit, Doamne, cu roadele pamantului pe care ti le-am adus eu, ai vrut un miel, iata ca Ti-am adus un miel mai bun, pe fratele meu" (in acest fel, Cain a fost un fel de prooroc, pentru ca omuciderea sa prefigura intr-un anume sens jertfa Fiului Omului). Cain si-a luat soarta in mainle proprii si a decis ca manuirea va veni de la el, prin gnoza si razvratire. De atunci incolo, multi oameni au fost adusi jertfa pe acest altar al scopurilor cainice, prin razboaie, exploatare, ura si razbunare.

Planeta se afla acum in valtoarea acestei alegeri: mantuirea prin stiinta, in fond nemurirea prin manipulare genetica pare a fi la doi pasi, si cea vestita de Domnul in gradina Edenului, in care Samanta omului va zdrobi capul sarpelui, ca sa nu mai vorbim de cei care cred ca mantuirea le va veni din religie, nu de la Domnul.

In acest punct, rationamentul ne conduce la o dilema, de cine sa ne fie mai frica, de pacatul in Adam sau de cel luciferic? Ah, da, am uitat sa mentionez caracteristicile pacatului luciferic. Poate ma ajuta cineva.

Daca esti prietenul meu

check this out:





sursa: Giovanna R.

Ce calitate a avut Isus inainte de intrupare

Am primit de la prietena mea Merima titlul pentru un subiect care se doreste dezbatut: "ce calitate a avut Isus inainte de intrupare". Ca un trinitarian ce sunt, care crede in Tatal, Fiul si Duhul Sfant, deduc faptul ca intrebarea s-ar dori o abordare inedita a dogmei Trinitatii. Pentru ca intru inceput nu doresc sa fac vreo sugestie cu privire la cursul posibil al discutiei, as dori sa ma exprim printr-o ilustratie:

Un portar de fotbal a fost introdus la pauza in echipa pe durata unui meci oficial. Pentru ca jucatorii de camp mai schimbasera de-a lungul timpului rolurile intre ei, din aparator mijlocas samd, cineva l-a intrebat pe portarul nou intrat: "tu ce calitate ai avut inainte de a intra in teren?" Portarul s-a uitat la preopinentul sau cu mirare si i-a raspuns: "pai am fost portar si inainte de intrarea pe teren, chiar daca unul de rezerva. Mai mult decat atat, tot portar voi fi si dupa iesirea mea de pe teren" :) S-a intamplat insa, dupa o vreme, ca portarul a devenit si antrenor secund al echipei, deci era acum un antrenor-jucator, situatia aceasta incurcand si mai mult prejudecatile celor care doreau ca fiecare jucator sa fie bine catalogat intr-un raft.

Ce am putea spune despre portar? Pai in primul rand el exista si inainte de intrarea in teren. In al 2-lea rand, el era portar chiar daca nu ar fi jucat in acel meci. In al treilea rand, a invatat sa faca disctinctie intre rol, calitate si functie.

De la Arthur Schopenhauer incoace

Cred Schopenhauer a fost unul dintre primii filosofi, daca nu primul, care a vorbit despre drepturile animalelor. Am remarcat ca, in general, oamenii inteleg putin despre aceasta parte a naturii (sau creatiei, din punctul meu de vedere). In mod paradoxal, atat din evolutionism cat si din creationism rezulta o mare responsabilitate fata de animale. Ca evolutionist, trebuie sa admiti ca animalele sunt rudele tale, chiar daca pe o veriga inferioara, iar din perspectiva creationismului omul are un mandat de a se ingriji de intreaga natura, in mod deosebit de animale.

Am primit clipul acesta pe email de la un prieten, banuiesc ca el mai exista pe vreundeva pe un sait gen youtube. Imaginile surprinse mi se par uimitoare, relevand capacitati empatice nebanuite ale unor specii. Insa nu doar de aceea imi iubesc pisicile :)

In general, interopolarile de tipul postarii de fata sunt subsumate obiectivului mai larg de a dobandi ceea ce as numi "a wider view of the creation" sau "life" (pentru agnostici si atei), din pricina ca eu consider educatia formala actuala doar o indoctrinare si formare a unei categorii de semidocti cat mai lesne manipulabila.

De la Socrate la Maslow

Istoric vorbind, psihologia s-a nascut odata cu filosofia si a fost apanajul acesteia vreme de milenii. Filosofia insasi a luat nastere ca o incercare de raspuns la problema mortii. De la Socrate, marea schimbare de paradigma in filosofie rezulta din trecerea de la preocuparea pentru cauzele care au generat existenta (arche-uri) la procesul de cunoastere insusi (epiestemologie), acesta fiind sensul expresiei atribuite lui Socrate “cunoaste-te pe tine insuti” (daca vrei sa cunosti lumea).

Pentru Platon, cunoasterea este un proces de reamintire a unor realitati anterioare prin “anamnesis”. Sufletul are o existenta atemporala, insa nu in mod necesar ontologica, ci mai mult abstracta, privita din perspectiva metodologica. Sufletul este captiv in lumea materiala, pe peretele careia se proiecteaza umbra obiectelor in lumina adevaratei realitati, cea metafizica. Astfel, cunoasterea este limitata si imperfecta, simturile sunt inselatoare si duc la o cunoastere partiala (doxa).

Aristotel aduce realitatea transcedentala in interiorul obiectelor, aceasta fiiind esenta lucrurilor. Asftel, nu putem accede la substanta unui obiect, ci doar la manifestarea acestuia, prin “fenomen”. Aceeasi dualitate platonica, doar ca adusa in obiectul insusi de data aceasta. Aparenta este cunoscuta prin simturi, esenta prin “episteme”.

Odata cu iluminismul si renasterea stiintifica, sufletul devine si el obiectul unei stiinte, psihologia (psuche + logos). G. W. Leibniz este intr-un fel precursoul unor idei psihanalitice de mai tarziu in “Monadologia” sa, prin introducerea conceptului de “mici perceptii” subliminale. Scoala franceza precede asociotionismul si pavlovismul prin T. Ribot si Gustave Le Bon.

Dar psihologia avea sa isi capete pe deplin statutul de stiinta doar cu activitatea si opera controversatului S. Freud. Psihalanliza a fost putin inteleasa la vremea ei, probabil la fel de putin este inteleasa si in zilele noastre. Freud a avut ambitiosul obiectiv de a accede in strafundurile psihicului uman prin intermediul metodelor dezvoltate in scoala sa psihanalitica.

Teoria psihanalitica a evoluat atat in timpul vietii lui Freud cat si dupa aceea. In esenta, psihanalistii considera ca sinele uman e structurat pe compartimente, in principiu inconstient, subconstient si constient. Eu-ul este un factor integrativ, indeplinind un rol de sinteza asociat constientului, dar supus deopotriva fortelor inconstiente, care reprezinta partea ascunsa a “aisbergului” cu care poate fi asemanat sufletul omenesc. Problemele psihice apar din cauza unor refulari, care pot fi procese automate (suprimare) sau desfasurate sub presiunea instantei morale interiorizate (Supra-Eu), reprimate. In cadrul unor experimente faimoase, Freud a dovedit ca omul actioneaza sub impulsul unor forte inconstiente, insa fara ca subiectul sa realizeze acest lucru.

Pe linia freudista merge psihologia analitica intemeiata de C.G Jung, care deschide insa noi perspective spirituale scolii psihanalitice. Fost elev a lui Freud, Jung devine dizident si isi intemeiaza propria scoala.

Behavioristii readuc omul la psihologia animalului, desfiintand veriga inconstientului pe lantul stimul – raspuns. Filosofic, behavioristii sunt senzualisti, iar teoriile lor despre educatie sunt destul de inrudite cu tehnicile de dresaj. De fapt, daca psihanaliza pune accetul pe inconstient, behaviorismul se centreaza pe comportament, pe observabil si masurabil.

Umanismul, cea de-a 3-a forta in psihologie intra cu autoritate in psihologie prin publicarea lucrarii lui A. Maslow: “Motivatie si Personalitate”, in 1954. Interesant la Maslow este faptul ca el nu a fost atat de interesat de patologie, cercetarea lui axandu-se pe indivizii de succes. Terapia pe care o dezvolta acesta este centrata pe client (nu pe societate, nu pe familie etc.) si este mai degraba teleologica, orientata spre viitor, fata de psihanaliza care se preocupa mai mult de traume si de trecut. Ii datoram lui Maslow celebra piramida a trebuintelor umane, care are in varf nevoia de auto-realizare.

Aceasta scurta trecere in revista a evolutiei psihologiei are ca scop intelegerea fortelor care au stat la baza celei de-a 4-a forte in psihologie, anume transpersonalismul. De asemenea, as dori sa discutam teoriile psihologiei seculare in legatura cu psihologia crestina.

Pentru pescari dar nu numai... LOL

Ei, acum daca va place pescuitul, nu cred ca e ceva rau...

Romani, vi se pregateste ceva!

Prin anii ’80, cand la noi “inflorea” comunismul, am avut ocazia de a vizita mai multe tari asa-zis capitaliste, precum Maroc sau Turcia. Sigur, déjà calatorisem in Vestul traditional capitalist si aveam materialul brut pentru a face niscaiva comparatii.

Mai tarziu am avut ocazia sa citesc lucrarea de referinta a lui Max Weber, Etica Protestantă si spiritul capitalismului. Weber vedea Reforma drept originea eticii protestante, desi recunostea că în Evul Mediu exista oarece respect pentru munca seculară cotidiană.

Biserica Catolică îi asigura de faptul că vor fi mantuiti pe cei care acceptau sacramentele bisericii si se supunea autoritătii clericilor. Totusi, Reforma a distrus astfel de garantii. Din punct de vedere psihologic, oamenilor de rand le era dificil de a se adapta la această nouă viziune asupra lumii, si numai cei mai devotati credinciosi sau „geniile religioase” ale Protestantismului, cum ar fi Martin Luther, s-au putut adapta, conform lui Weber.

În absenta unor asemenea garantii din partea autoritătii religioase, Weber argumenta că protestantii au început să caute alte „semne” că ei pot fi mantuiti. Calvin si adeptii lui îi învătau doctrina dublei predestinări, în care Dumnezeu a ales de la începuturile lumii anumiti oameni pentru mantuire si pe ceilalti pentru damnare. Neputinta de a influenta mantuirea proprie era o problemă foarte dificilă pentru adeptii lui Calvin. Devenise prin urmare o datorie absolută de a crede că erai tu însuti ales pentru mantuire si pentru a elimina orice dubiu, lipsa încrederii în sine era dovada unei credinte insuficiente si semn de damnare. Deci, încrederea în sine a luat locul garantiilor harului oferite de către preoti.

Succesul lumesc a devenit măsura încrederii în sine. Luther a sustinut relatiile de muncă pe cale de formare. Weber califică aplicarea concluziilor lui Luther, observand că „vocatia” divină nu mai era limitată la cler sau la biserică, ci se aplica oricărei ocupatii. Prin urmare oamenii munceau cu sarg pentru a avea garantia faptului că se află printre cei alesi pentru mantuire.

Conform viziunii protestante (si în special a calvinismului) datoria omului în lume era aceea de a munci, realizand cu zel planul lui Dumnezeu (omul era considerat drept o unealtă a divinitătii). Această viziune a locului si sarcinii omului în lume, era însotită de interdictii deosebit de stricte privind cheltuirea banilor munciti pe obiecte de lux sau pe orice altceva ce depăsea stricta necesitate a traiului zilnic.

Max Weber sustine că factorii de mai sus (secondati de interdictiile privind ajutarea oamenilor săraci) au contribuit la reinvestirea continuă a banilor căstigati si astfel (pe termen lung) la mentinerea unei economii foarte dinamice si realizarea unor acumulări de capital considerabile.
Pentru mine, personal, parea un truism ca tari precum Romania nu sunt « facute » pentru capitalism, desi, pe undeva, imi doream disparitia comunismului, insa nu cu prea multa ardoare :D, recunosc. De fapt, temerea mea era ca disparitia sistemului de tip socialist va crea un vid (altul decat vidul emanatilor iliescieni :D) care pe fondul lipsei unor repere axiologice acceptate de societate va genera o destructurare a societatii, cu implicatii in, sau plecand de la sfera economica.

Dar insusi Vestul pragmatic a profitat din plin pe vremea cortinei de fier de echilibrul social pe care il asigura presiunea unui sistem alternativ la cel capitalist. Guvernele nu indrazneau sa ia masuri care sa atenteze la bunastarea cetateanului capitalist, dimpotriva, programele de protectie sociala cu iz socialist asigurau un standard de viata decent categoriilor defavorizate, precum cea a somerilor.

Cam lunga introducerea, insa ce am dorit sa va aduc in atentie era o selectie dintr-o serie de modificari ale codului muncii, pe care le puteti gasi pe saitul lor www.legislatiamuncii.ro,.

Ministerul Muncii evaluează de cateva săptămani mai multe propuneri de modificare a Codului Muncii venite din două direcţii: de la patronate şi de la inspectoratele teritoriale din subordine. Sugestiile au tendinţa de a trage mai la dreapta o legislaţie a muncii care acum favorizeaza angajatul, dar care nu permite ca piaţa muncii să fie mai flexibilă, aşa cum sună cerinţa FMI. Modificările importante sunt cele referitoare la concedieri, fie ele colective sau individuale.

Iată ce modificări sunt posibile:

- Concedierea fără explicaţii. Potrivit autorilor propunerii consecinţa directă este limitarea abuzurilor salariaţilor şi posibilitatea reală a angajatorului de a organiza activitatea societăţii.
- Schimbarea programului de lucru. În Romania, săptămana de lucru este de 40 de ore, cu posibilitatea de a o suplimenta cu cel mult opt ore. AmCham Romania propune "individualizarea timpului de lucru", adică salariatul şi angajatorul să negocieze direct timpul fiecăruia.
- Weekend în mijlocul săptămanii. Se are în vedere si posibilitatea ca ziua libera să nu fie neapărat duminica.
- Intervalul de probă să fie extins, deoarece angajatorii pretind că perioada este prea scurtă pentru a evalua salariaţii.
- Dispare comisia disciplinară în situatia concedierilor din cauza unor abateri.
- Este suprimată procedura cercetării prealabile şi a evaluarii, în caz de necorespundere profesională.
- Fracţionarea concediului de odihnă, pentru a nu mai exista minimum 15 zile lucratoare luate consecutiv.

In rest, ce sa va mai zic, sa munciti bine!