De ce maltratam copiii?

Un fragment nestructurat, dar semnificativ, despre violenta versus dragoste, "dedicat" tuturor abuzatorilor de copii. Abuzatorul este el insusi un retardat, in primul rand afectiv, un bolnav cronic, de fapt - cel mai adeesea - incurabil.

Este un subiect important şi din punctul de vedere al suicidului în rândul adolescenţilor, care este un fenomen tragic şi constituie a doua cauză a mortalităţii tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 19 ani, tinând cont numai de sinuciderile declarate oficial.

S-a ajuns la concluzia că în viaţa unui tănâr care ajunge să se sinucidă a avut loc o escaladare a problemelor care au început când acesta era foarte mic, având anumite carenţe afective şi această neîmplinire, asociată cu lipsa stimei de sine, a crescut şi s-a acumulat odată cu trecerea anilor, iar apoi au atins un punct culminant în perioada de adolescenţă. Suicidul în rândul tinerilor denotă prezenţa unei nelinişti importante, lipsa afectivităţii şi a stimei de sine, este un strigăt de suferinţă, de disperare şi de cerere de ajutor. El trăieşte o izolare asociată cu mari dezavantaje afective.

Este important să înţelegem ce impact major are dragostea în viaţa copilului. Copiii maltrataţi, care au norocul să întâlnească un „martor salvator” (cum îl numeşte Alice Miller in lucrarea sa „Deşteptarea Evei”) îi oferă sprijin, compensează cruzimea ce defineşte existenţa zilnică a copilului. ”Acest martor este o persoană care îi oferă copilului bătut sau neglijat simpatie sau chiar dragoste, care nu vrea să-l manipuleze din motive educative, care are încredere în copil şi îi mijloceşte sentimentul că nu este o fiinţă rea şi că merită să fie tratat cu amabilitate. Mulţumită acestui martor, care nu trebuie neapărat să fie conştient de rolul lui decisiv şi salvator, copilul află că pe această lume există ceva care se numeşte dragoste. În cel mai bun caz el îşi formează încrederea în semenii lui şi astfel poate conserva iubirea, bunătatea şi alte valori umane.

Acolo unde martorii salvatori au lipsit, copilul a glorificat violenţa şi adesea o aplică ulterior el însuşi mai mult sau mai puţin brutal şi sub acelaşi pretext plin de ipocrizie. Este semnificativ faptul că în copilăria unor exterminatori în masă precum Hitler, Stalin sau Mao nu a existat nici un martor salvator.”