“De astia. Probabil este vorba despre primul pas: sensibilizarea. Urmeaza pasul al doilea: sa ne ceara bani, despagubiri, cladiri si alte alea. Romania n-a ucis! n-a ucis! n-a ucis! Cine este impotriva acestui dicton este ori idiot, ori tradator.”
Plec de la articolul acesta publicat astăzi in EvZ:
Materialul prezintă mărturia unui evreu român, scăpat din ghearele genocidului antonescian din timpul celui de-al 2-lea Război Mondial. Mult timp, chiar şi după 1989, subiectul acesta a fost tabu. Până şi la nivel oficial România a avut dificultăţi în a accepta realitatea istorică a pogroamelor. Acum, putem afirma că situaţia s-a normalizat, în linii generale, şi că se poate discuta deschis despre omuciderea colectivă din acele vremuri. Faptele sunt fapte şi mi se pare corect să fie prezentate ca atare. Nu mă preocupă în aceste rânduri filosofia istoriei, pentru că, deja, pe acest tărâm speculaţia îşi face loc cu uşurinţă. Rămânem la fapte.
Reacţiile cititorilor sunt, ca de fiecare dată, împărţite. Am ales un citat care mi s-a părut sugestiv din comentariile articolului. Însă, după cum v-aţi dat deja seama din titlu, aş dori să ne concentrăm atenţia asupra psihologiei rasistului.
Ceea ce mă frapează înainte de orice la rasist este dragostea lui de anonimat. El peferă să îşi verse frustrările de o manieră care să nu îi dezvăluie identitatea. Forumurile ziarelor online constituie un mediu ideal pentru aceasta. De aici o primă concluzie : rasistul tipic este dedublat lăuntric, în el se acumulează tensiuni pe care nu are cum să le descarce în mod sanogen, din cauza faptului că este prea slab. Exprimarea făţişă a opiniilor cere o tărie de caracter pe care rasistul nu o are. Dacă totuşi l-ai putea găsi undeva în carne şi oase, locul potrivit ar fi în gloată, în gaşcă sau orice altceva de genul acesta, pentru că gloata îi oferă atât anonimatul, cât şi fermitatea afectivă de care are nevoie.
Aspectele aceste rudimentare nu sunt vizibile doar în comportamentul rasistului, ci mai ales în gândirea lui. Între primitiv şi rasist sunt mari asemănări (S. Freud face o paralelă între primitiv şi nevrotic, deci din punctul acesta de vedere, rasismul ar putea fi considerat o nevroză) : incapacitate de abstractizare şi o logică empirică, simplistă, credulitatea, probleme în legate de modalitatea de exprimare a gândirii sub formele analică şi sintetică, incapacitatea de clasificare a noţiunilor şi conceptelor etc. Probabil că la origine se află mari deficienţe de cultură şi frustrarea existenţială. Probabil că există şi un profil sociologic al rasistului, însă, personal, nu am cunoştinţă despre acesta. Presupun că afectivitatea lui este blocată pe undeva înaintea adolescenţei, poate pe la 9 – 10 ani.
Iată încă un citat din puţurile gândirii de tip rasist, care ilustrează destul de bine aserţiunile anterioare:
“Esti un CRETIN stimabile, un CRETIN irecuperabil, NU a existat NICI un lagar "Antonescian", maresalul, a facut ceea ce era bine ptr tzara lui in acel moment si a facut exact ce trebuia, evreii pot sa urle cit vor, oamenii cu scaun la cap, evident ca NU au timp sa asculte prostiile si minciunile lorIntr-un fel ma bucura aceste articole mincinoase, sa le putem arata si tinerilor de ce minciuni - posibil de crezut de catre un om cu mintea normala - nt in stare evreii. Pe de alta parte , normal sa creasca in lume sentimentul de "antisemitism" fiindca numai daca citesti numele celor care au adus omenirea in criza actuala iti daii seama ca TOTZI sint din poporul "ales". In fond NU au fost iubiti niciodata si nicaieri , datorita caracterului lor infect, minciunile de fatza sint exemplu clar de ce ii uraste lumea :-))”
O scurtă paranteză. Am practicat sport la nivel internaţional mulţi ani. Pe vremea comunismului, datorită faptului că eram component al unei echipe militare, relaţiile noastre erau mai frecvente cu cei din lagărul comunist. Îmi amintesc şi acum cu neplăcere cum, oamenii din ţarile slavofone mai ales, strigau după noi când auzeau că suntem români: “curva Romania”. Am aflat destul de repede, era şi logic, ca în limbile acestea termenul “curva” are un sens mult mai agresiv decât în lb. Română. Mâi să fie, ne gândeam noi, ce tot strigă aştia după noi curva, că noi am trimis trupe să ajute la elibererea ţărilor lor spre sfârşitul WW2, ce or avea cu noi? Adevărul este că nici acum nu am un răspuns deplin la întrebarea respectivă, însă, după 1989, a devenit din ce în ce mai clar ce voiau să zică. Citatul de mai sus mi se pare o mostră a gândirii primitive. Să omori oameni nevinovaţi pentru a supravieţui... hm... sună mai curând ca legea junglei...
Însă, pentru a nu încheia într-un ton pesimist, iată, de pe acelaşi forum, un răspuns extrem de pertinent :
"Despre ororile comise impotriva lor, nu are sens sa mai vorbesc, am facut-o in primele trei episoade si mi-am atras nenumarate injurii pe forum.Va dati seama, daca eu, un roman nascut in Bucuresti iau apararea evreilor la 65 de ani dupa Holocaust si mi-ar lua gatul mii de oameni din cauza asta, ei bine, ce soarta as fi avut daca luam apararea unui evreu in 1944? M-ar fi impuscat in plina strada, imi dau seama de asta. Gandind lucrurile din perspectiva asta, nici nu are sens sa mai comentez situatia evreilor, mai ales femei si copii, oameni fara aparare. Numai in pielea lor sa nu fi fost...Dumnezeu sa-i ierte pe toti cei morti in acele groaznice timpuri..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu