Nu trageti in pianist!

In dialogurile purtate live sau in mediul virtual mi s-a intamplat destul de des sa fiu acuzat de abordarea unor problematici prea teoretice, in sensul ca nu ar fi avut mare legatura sau impact asupra vietii de zi cu zi. Am crescut intr-o societate in care a crede ca la baza lumii nu sta altceva decat elementele materiale era considerat un pacat capital, sunt sigur ca stiti ce inseamna materialism dialectic, asa ca nu m-au mirat acuzatiile.

Insa experienta m-a invatat ca in viata lucrurile stau cu totul altfel si ca exista forte mai presus de materie si de intelegerea noastra, astfel ca – oarecum predictibil la modul cum gandeam - am devenit un fel de rebel fata de ideile cu care eram indoctrinat. Apoi de la 12 ani am inceput cu sportul de performanta, locul in care totul este foarte concret, timp si spatiu la care te raportezi in mod direct, prin metru, kilometru si cronometru. Aici am invatat ca nu exista scurtaturi pentru performanta, ca munca este calea principala pentru a gusta victoria, dar ca fara inteligenta nu se poate accede pe culmi. “Cine vrea sa cucereasca lumea, trebuie mai intai sa o cunoasca” spune un dicton pe care mi l-am insusit. In lumea marii performante totul se petrece extrem de repede si ireversibil, asta a fost prima lectie. Si acum imi ruleaza in minte filmul unor performante ratate din pricina unor amanunte minore neglijate sau omise, desi lucrul acesta l-am inteles devreme in cariera sportiva, ma refer la importanta pregatirii teoretice.

Viata se aseamana in multe privinte cu o alergare de anduranta. In general, creierul nostru are dificulati in a elabora strategii care sa acopere perioade de timp prea indelungate. Este nevoie de multa disciplina pentru a intelege si a aplica ritmul potrivit distantei. Pentru o medie de 70 – 80 de km (ani), multi adolescenti cred ca totul se incheie la km 30 (cel putin asta a fost o caracteristica a generatiei mele). Daca ai consumat prea multa energie, pe la 40 – 50 s-ar putea sa ai deja probleme serioase. Daca ar fi sa reprezentam cursa pe o sosea cunoscuta, de exemplu DN1, pana la Ploiesti deja multi ar fi epuizati. Cine nu si-a luat masuri din timp, cu greu trece de Baicoi. Deci, daca inca nu ati ajuns la Snagov, inca mai aveti timp sa va elaborati o strategie viabila :P

Cat de important este moralul in aceasta poveste, mentalitatea? Asa cum precizam intr-o postare anterioara, viata m-a pus in situatia de a cauta explicatii, nu invers. E.g., prin anii ’90, un prieten bun a renuntat sa doarma si sa se alimenteze intr-o buna zi, cu gandul ca peste 2 saptamani urma sa vina diavolul sa ii ia viata. Dupa aceste 2 saptamani, a fost diagnosticat cu schizofrenie. Cam in aceeasi perioada, sotiile unor amici (au fost 2 cazuri apropiate) au hotarat sa isi puna capat zilelor: una si-a pus strangul de gat, cealalta s-a aruncat in fata trenului. Cu cativa ani in urma – pe cand locuiam in Bucuresti, vecinul meu de la 6 a sarit pe geam fara prea multe semne vizibile care sa ofere indicii asupra intentiilor pe care le avea. Poate de aceea am simtit nevoia sa scriu cateva randuri despre Madalina, pentru ca am fost profund marcat de toate aceste cazuri.

Ma surprinde oarecum grija pe care o au oamenii vizavi de bolile somatice, foarte atenti cu ei insisi, in vreme ce mari pericole le pandesc unora sanatatea mentala. Si nu doar la cazurile extreme ma refer, ci la intrega suferinta pe care un psihopat o provoaca celor din jur, in primul rand familiei: acesta isi maltrateaza de regula copiii, isi distruge casnicia fara ca macar sa aiba habar de ceea ce face. Fara a intentiona cu tot dinadinsul aceasta, am ajuns de-a lungul anilor sa am in atentie cateva cazuri care ilustreaza cercul vicios in care isi inscrie viata o minte defecta. Casatorie, esec, divort, recasatorire, esec, divort si daca ciclul s-a oprit aici pentru unii, nu ma intrebati cum arata viata lor de familie.

Ideea asta cu vindecarea animei mi-a fost inspirata de o carte pe care am citit-o cu multi ani in urma, scrisa de Tim LaHaye, intitulata “Temperamente transformate”. In esenta, LaHaye prezinta experienta mistica a transformarii temperamentelor a 4 personalitati biblice emblematice sub influenta Duhului Sfant, cate un exemplu pentru ficare temperament hipocratic. Atunci am inteles ca este posibil sa ne debarasam de balastul unor rutine defectuase pe care altii le-au implementat in sufletul nostru.

Multe pot intelege pe lumea asta, asa, la nivelul meu :D , dar nu am nicio umbra de mila pentru cei care isi maltrateaza copiii sau isi chinuie partenerul la umbra unui act eliberat de autoritati. Vai de cei care sunt prinsi in aceasta capcana a unei casnicii nefericite! Cata energie irosita, cata fericire potentiala distrusa!...

Daca, din intmplare (sau nu), cititi randurile de fata, va invit sa oferiti o parere, eventual critica. Postarea aceasta a fost un fel de intermezzo, pentru ca, pana la creionarea imaginii de ansamblu a ideilor principale, multe concepte ar putea parea obscure, asa ca am considerat util sa pun in evidenta sursa discursului, dar si sensul acestuia, pentru o mai buna orientare.