Mult tam-tam perioada asta pe tema legalizării eutanasiei, probabil şi în contextul proximităţii alegerilor pentru PE. Deocamdată, trăiesc într-o ţară în care eutanasia este legalizată. Oamenii de aici s-au obişnuit cu asta şi consideră că e ceva normal să te omoare doctoru' când nu mai poţi. Eu nu m-am obişunit cu ideea, pe baza câtorva considerente simple:
1. Medicii nu ar trebuie să fie asociaţi cu eutanasia. Poate omu' la un moment dat îl va suspecta că în loc să îi administreze tratamentul corect, îi va face injecţia letală LOL.
2. De la eugenie [cf. DEX: "Teorie care preconizează ameliorarea populaţiilor umane prin măsuri genetice (alegerea părinţilor, sterilizarea, interzicerea procreării etc.), folosită de rasişti şi fascişti"], am ajuns la eutanasie. Pe cine eutanasiem deocamdată? Pe bătrâni şi bolnavi în primul rând. Cine ne garantează că pe viitor aria "de acoperire" nu se va extinde pe criterii etnice si rasiale? Vă spun eu cine: nimeni!
3. Argumentele morale şi religioase pledează împotriva eutanasiei mult prea clar pentru a le mai înşira şi eu aici.
Oricum, în Ro se practică eutanasia "la ochi", după cum i se năzare medicului sau familiei, deşi eutanasia nu e legalizată.
Da, ca şi prostituţia, eutanasia e un dat al societăţii actuale. S-o legalizăm ar însemna să legalizăm omuciderea, alegere cu care nu pot fi de acord. Atât una cât şi cealaltă probabil că vor coexista paşnic în mintea omului de rând, atâta vreme cât nu vor fi recunoscute ca fiind fapte legale (după aceea, dac'ar fi, nu ştiu ce ar urma...).
Ştiu că unii v-ar ura: "să muriţi bine", însă eu vă doresc o viaţă fericită şi plină de prosperitate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu